Europa s-a născut în Carpați. DOVEZILE...
un articol de Aurora Petan, sursa:Formula-AS
Pentru multi oameni, integrarea
noastra in Uniunea Europeana are intelesul larg de integrare in Europa,
ca spatiu cultural si istoric. De parca pana acum am fi fost in afara
ei! Ba si mai mult: Europa isi are radacinile si valorile ancestrale
plamadite tocmai aici, la noi, la Dunarea de Mijloc, intr-o civilizatie
infloritoare, de acum 7-8000 de ani, intr-o vreme cand Occidentul era
doar un “vest salbatic”.
Fara aceasta civilizatie a Vechii
Europe, contemporana cu cele ale Egiptului, Sumerului, Mesopotamiei, nu
ar fi fost posibile sinteza greco-romana de mai tarziu si nici nasterea
Europei moderne. Dar astazi, cand Europa ne invata cum sa ne anesteziem
porcul inainte de a-l sacrifica ori cum sa dezinfectam ugerul vacii
inainte de muls, ar trebui sa avem curajul si mandria de a-i aminti
Europei cat de mult ne datoreaza, rostind doar cateva cuvinte precum:
Cucuteni, Gumelnita, Hamangia...
Acum 50000 de ani. Alungarea din paradis
Nu stim unde a ajuns omul dupa ce
Dumnezeu l-a alungat din Rai. Unii spun ca in Africa, deoarece acolo
s-au descoperit cele mai vechi fosile de homo sapiens. Pare sa fie
adevarat. Manualele ne invata ca in Europa, primii oameni “moderni” au
ajuns acum aproximativ 50000 de ani, venind dinspre Africa, prin Caucaz
si Asia Mica, trecand Bosforul si urcand in Bulgaria si Romania. De
aici, pe linia Dunarii, au inaintat spre centrul si vestul Europei. Dar
racirea accentuata a climei, coborarea gheturilor dinspre nord i-au
impins pe oameni spre sud, lasand o Europa aproape pustie. Aceasta
ultima epoca de gheata a ajuns la apogeu pe la anul 18000 inainte de
Cristos.
Acum
12000 de ani, clima a inceput sa se incalzeasca iarasi, marcand
sfarsitul ultimei glaciatiuni, iar Europa a inceput sa se trezeasca din
hibernare. Stratul de gheata acoperea doar emisfera nordica a
pamantului. Intreg nordul Europei se afla sub un strat gros de gheata de
doi kilometri: teritoriile viitoarelor tari nordice, insulele
britanice, nordul Germaniei si al Frantei, Polonia, tarile baltice, dar
si Elvetia si nordul Italiei se aflau in hibernare. Gheturile coborau
pana la gurile Rinului, ale Cracoviei si Moscovei. Ceva mai spre centrul
Europei, pana la Szeged, chiar daca nu exista strat de gheata,
predomina permafrostul (pamantul inghetat permanent). Cu toate astea, in
cateva locuri palpita viata! Conform celor mai recente studii de
genetica, trei au fost zonele in care oamenii au supravietuit in acele
vremuri teribile de inghet, transmitand mai departe mostenirea genetica:
zona bascilor din Pirinei, Balcanii si zona moldoveano-ucraineana, de
la Dunare pana dincolo de Nistru, in nordul Marii Negre. Astfel ca
astazi, 80% din stocul genetic al europenilor provine de la acesti
oameni.
In ciuda invaziilor din afara Europei
si a amestecurilor de populatii din toate timpurile, “materia” genetica
straveche nu a putut fi modificata. Suntem urmasii directi ai primilor
oameni “moderni” ajunsi din Africa in Europa, oamenii de Cro-Magnon. In
sensul acesta, indo-europenii, care se presupune ca au invadat Europa in
epoca bronzului, nu au afectat genetic populatiile pe care le-au gasit
aici, decat cu un procent de 10-15%.
Unii cercetatori afirma chiar, in ultima vreme, ca in realitate nu a existat nici o invazie, ci a existat o continuitate fireasca din epoca pietrei pana acum, ca suntem aici dintotdeauna, impreuna cu limbile pe care le vorbim.
Unii cercetatori afirma chiar, in ultima vreme, ca in realitate nu a existat nici o invazie, ci a existat o continuitate fireasca din epoca pietrei pana acum, ca suntem aici dintotdeauna, impreuna cu limbile pe care le vorbim.
Acum 40000 de ani. Primul european modern: Ion din Anina
Prin
urmare, in drumul lor spre centrul si apusul Europei, oamenii veniti
din Africa au ajuns intai pe la noi, in zona Carpatilor si a Dunarii
Mijlocii. Au stat pe aici cateva mii de ani si abia apoi, unele grupuri
au inaintat spre restul Europei. Deci, nu ar trebui sa mire pe nimeni ca
cele mai vechi urme de homo sapiens din intreaga Europa (descoperite
dupa cele din Africa) s-au gasit in Romania. Este vorba de o mandibula
veche de aproximativ 40000 de ani, descoperita in anul 2002 in Pestera
cu Oase din Anina (Banat). Fosila a fost descoperita intamplator, de un
grup de speologi din Timisoara. Cercetarile au fost preluate de
specialistul american Erik Trinkaus, iar descoperirea a intrat in
literatura de specialitate sub numele de Ion din Anina. Desi este un
european “modern”, Ion are si trasaturi care il apropie de omul de
Neanderthal, acest var al omului modern, care a locuit tinuturile
Europei acum cateva milioane de ani si care a disparut chiar in perioada
in care s-a intalnit cu homo sapiens.
Dupa cei mai multi cercetatori,
disparitia omului de Neanderthal ar fi fost provocata tocmai de aceasta
“intalnire”. Coincidenta sau nu, disparitia omului de Neanderthal ne-a
aratat cat de diverse pot fi caile aventurii umane si cat de infundate
unele drumuri. Ion al nostru din Anina le-a demonstrat antropologilor ca
cele doua specii au coexistat o vreme si chiar s-au incrucisat.
Dar Ion nu era singur in Pestera cu
Oase. Cercetatorul american i-a descoperit in anii urmatori si pe Vasile
si Maria, care insa erau mai “tineri” decat Ion cu 14000 de ani…
Aceasta descoperire a celui mai “batran” european modern a fost repede
luata in atentie de lumea stiintifica de peste hotare. Cercetatorii
romani insa nu s-au zorit sa faca prea mult caz de aceasta pretioasa
relicva. Daca ea s-ar fi descoperit in alta parte, cu siguranta ar fi
fost mult mai mult mediatizata.
Acum 10000 de ani. Cea mai veche asezare stabila din Europa: Schela Cladovei-Lepenski Vir
In zona noastra, Carpatii au
constituit o bariera in timpul glaciatiunii. La vest de munti se afla
Europa adormita sub gheturi. La est, in campia Dunarii si in Moldova,
viata inflorea. Dupa ce vremea a inceput sa se incalzeasca si ghetarii
sa se topeasca, Europa s-a repopulat, treptat-treptat. Timpul s-a pornit
sa curga tot mai repede, iar pe la anul 8000 au inceput sa mijeasca
zorii agriculturii pe continentul nostru. S-au domesticit primele
animale, iar asezarile umane au devenit stabile. Cea mai veche asezare
stabila de pe continentul nostru se afla tot pe teritoriul tariinoastre,
la Schela Cladovei, in clisura Dunarii, avand o “sora” pe malul
celalalt al Dunarii, la Lepenski Vir. Schela Cladovei este o asezare
straveche, care s-a dezvoltat intre 8000 si 5500 i.Cr., deci acum 10000
de ani. Locuitorii acestei asezari nu cunosteau ceramica, ci foloseau
piatra, osul si cornul, pentru confectionarea diferitelor obiecte.
Asezarea a fost descoperita de
arheologul Vasile Boroneant. Astazi, ea este cercetata de o echipa
internationala de specialisti. Nu este o intamplare ca in acel loc s-au
“copt” primele semne de civilizatie, caci intotdeauna, de-a lungul
marilor fluvii s-au dezvoltat civilizatii mari. “Acolo, in clisura
Dunarii, erau conditiile cele mai potrivite pentru producerea unui salt
de civilizatie”, ne explica arheologul Vasile Boroneant, presedintele
sectiei de istorie a Academiei Oamenilor de stiinta. “Clima era blanda,
sub-mediteraneana, mai calda decat in restul Europei. Curentii calzi
dinspre Marea Neagra si Mediterana contribuiau si ei la un climat
propice, Orientul Mijlociu era relativ aproape.
Dunarea oferea conditii foarte bune de
trai. Incalzirea climei a dus la aparitia de balti si lacuri, existau
deci apa dulce, mult peste, pasari, vegetatie si animale din belsug.
Alternanta anotimpurilor a jucat si ea un rol esential in saltul care
s-a produs: oamenii erau obligati sa se preocupe de adaposturi,
imbracaminte, sa produca noi tipuri de unelte. Incalzirea climei i-a
determinat sa renunte la blanuri si sa treaca la tesut, sa dezvolte noi
metode si noi instrumente. Odata ce s-au asezat intr-un loc si au
inceput sa stocheze rezervele de hrana, au trebuit sa se gandeasca si la
mijloacele de depozitare.
Varietatea
aceasta de situatii i-a determinat sa observe si sa experimenteze
permanent. Dar, in acelasi timp, au ajuns sa aiba si mai mult timp
liber, nefiind obligati sa alerge zilnic dupa vanat. Astfel, s-au
dezvoltat arta, religia, meditatia asupra vietii si mortii, asupra
fortelor naturii.
La Cuina Turcului a fost descoperita o
splendida reprezentare pe o falanga de cal salbatic, veche de 11000 de
ani! Cu timpul, au fost domesticite unele animale. Cainele a fost cel
dintai. In timp ce in Orientul Apropiat se domesticea oaia, la noi se
domesticea porcul. In acelasi timp, s-a trecut de la cules la cultivarea
plantelor, si astfel a aparut agricultura. S-au nascocit plugul si alte
unelte. Zona aceasta a fost un centru de dinamica istorica.
Aici se plamadeau zorii civilizatiei.
Intr-un fel, aici era “Occidentul”, aici se produceau inventiile, aici
apareau ideile noi si se raspandeau spre restul Europei. Schela
Cladovei-Lepenski Vir era un fel de capitala a Europei acelor timpuri,
in vreme ce vestul si nordul continentului erau inca populate de
vanatori si culegatori. Vedeti, noi suferim astazi de un miraj al
Occidentului, dar nu intotdeauna vestul a fost locomotiva.
Mai
tarziu, cand Imperiul Roman de Apus avea sa cada si Europa occidentala
era cufundata in intuneric, tot in Orient a inflorit civilizatia, in
Imperiul Bizantin. Noua ni se pare ca am imprumutat mereu de la altii,
iar altii n-au avut ce invata de la noi. Nu este asa. Uitati-va, de
pilda, la descoperirile facute de Dinu Rosetti la Vidra. Exista mai
multe bumeranguri din corn de cerb, vechi de 7000 de ani, primele
bumeranguri din Europa. Iar lumea mai crede si astazi ca este o arma
exotica.
Descoperirile de la Schela Cladovei au
fost puse sub semnul intrebarii de arheologii vremii, superiorii mei,
timp de mai multi ani. Nu au vrut sa creada ca sunt atat de vechi. Abia
dupa ce si colegii sarbi au confirmat autenticitatea si vechimea
descoperirilor pe care le facusem pe malul romanesc al Dunarii, au
inceput sa creada si specialistii romani.
Sarbii descoperisera lucruri
asemanatoare, pentru ca cele doua asezari stravechi erau in stransa
comunicare, iar locuitorii de pe cele doua maluri erau constienti de
unitatea lor de limba si cultura. Inundarea zonei in urma construirii
lacului de acumulare de la Portile de Fier I si Ii ne-a limitat
cercetarile. Occidentalii au ramas neincrezatori multa vreme. I-am
invitat sa vina la fata locului, sa se convinga. Asa se face ca dupa
1989, am sapat mai multi ani impreuna cu englezii, care au fost
incantati de colaborare si continua sa sape in fiecare an, sub
conducerea arheologului Clive Bonsall.”
Acum 7000 de ani in Moldova. Cea mai avansata cultura a Europei:
Cu
mult inainte ca civilizatia minoica, socotita prima civilizatie
europeana clasica, sa rasara in insula Creta, cu mult inainte ca in
Italia sa se infiripe ideea unui imperiu, intr-o vreme cand vestul
Europei nici nu banuia ce glorie avea sa il astepte, aici, pe teritorul
tarii noastre, inflorea cea mai mirifica civilizatie din preistoria
Europei, cultura Cucuteni.
Ea se intindea pana in Ucraina, la
Tripolie, si a constituit, dupa parerea unor specialisti, prima
civilizatie urbana de pe continentul nostru, sau cel putin o civilizatie
protourbana. Alaturi de cultura Gumelnita, care se intindea in Muntenia
si Dobrogea, era cea mai avansata cultura a Europei. Asadar, intre 4500
si 3000 inainte de Cristos, din Moldova si pana dincolo de Nistru,
oamenii au creat si au construit intr-un mod in care nimeni nu o mai
facuse pana atunci. Casele lor, mai ales in zona estica a ariei, erau
grupate in asezari intinse.
Unele
asezari ajungeau la sute de hectare, sute de stradute si mii de case,
avand 10000-15000 de locuitori. Locuitorii din Cucuteni se mutau
periodic, dand foc vechilor case: ramasitele a mii de case incendiate au
fost descoperite de arheologi. Casele lor puteau avea unul sau doua
etaje. Ceramica lor era de o frumusete tulburatoare, pe care avea sa o
egaleze doar ceramica chineza, o mie de ani mai tarziu.
Ce s-a intamplat cu aceasta
civilizatie moldoveneasca, ce la vremea aceea reprezenta “varful”
Europei? S-a stins in mod misterios. Unii arheologi sustin ca
schimbarile climatice i-au obligat pe cucutenieni sa renunte la
agricultura si sa se retraga spre munti, dedicandu-se mai mult
pastoritului.
Altii invoca invaziile dinspre stepele
Asiei. Totusi, aceasta cultura nu s-a stins de tot. Ea a supravietuit
intr-un mod tainic, iar motivele care impodobeau ceramica de Cucuteni se
regasesc si astazi in costumele populare romanesti, in arta populara,
pe ouale incondeiate. Iar traditiile si obiceiurile populare romanesti,
basmele si doinele noastre pastreaza stravechi tipare neolitice,
transmise din generatie in generatie. Si, cine stie, poate ca si unele
mladieri ale limbii romane pastreaza ceva din incantatiile graiului de
acum mii de ani.
Acum 7000 de ani in Ardeal. Prima scriere din Europa
Tablitele de la Tartaria reprezinta,
dupa unii specialisti, cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii,
mai vechi chiar decat primele scrieri sumeriene. Totusi, astazi, cei mai
multi arheologi romani sunt neincrezatori cu privire la autenticitatea
lor, cum sunt sceptici de cate ori vine vorba de o descoperire
exceptionala. Ne refuzam mereu dreptul la originalitate, la valoare, si
preferam sa afirmam ca am imprumutat mereu, de la toate neamurile,
popoarele, limbile, cate ceva. La fel si cu tablitele de la Tartaria: or
fi aduse de vreun sumerian si pierdute pe aici, spun unii; sau or fi
fost aduse in vremurile mai noi de un colectionar; ori poate sunt
falsuri… Nu acelasi lucru se poate spune despre cercetatorii straini,
care au studiat subiectul in cele mai mici detalii si au elaborat studii
serioase.
E adevarat, in anii `60, cand au fost
descoperite tablitele de la Tartaria, nu existau destule indicii care sa
confirme existenta unei scrieri neolitice in aceasta arie geografica.
Piesele erau unicate, stranii. Cu timpul insa, cercetarile au avansat,
iar astazi exista peste o mie de piese, in special ceramice (fragmente
de vase, figurine), descoperite in peste 50 de localitati, care contin
semne ale unei scrieri stravechi.
Aceste
semne nu sunt decorative, ci reprezinta un inceput de scriere. Piesele
inscriptionate au fost descoperite in aria culturii Vincea-Turdas, in
special la noi in tara si in Serbia. Turdas si Parta reprezinta la noi
localitatile care au oferit piesele cele mai numeroase si mai
interesante. Astfel, tablitele de la Tartaria nu mai sunt singure, chiar
daca raman cele mai importante.
Aceasta scriere nu a apucat sa
evolueze si sa dea roade, stingandu-se odata cu cultura ce i-a dat
nastere. Poate ca schimbarile climatice majore au determinat retragerea
populatiilor spre zone mai ferite, sau poate ca valurile de populatii
venite dinspre Asia au adus alte moduri de exprimare, cert este ca
germenii scrisului neolitic au palit. Totusi, raman zecile de semne
inventariate de cercetatori, nedescifrate, enigmatice, care nu stim cum
au influentat evolutia culturii ulterior. Dar putem fi siguri ca au
influentat-o. Ceea ce stim cu siguranta este ca scrierea neolitica a
culturii Vincea-Turdas este prima scriere a Europei si poate prima
scriere a omenirii.
Acum 2000 de ani. Cum se scrie istoria…
Dupa
disparitia splendidelor culturi ale Vechii Europe si intrarea in epoca
metalelor, istoria a inceput sa fie scrisa de cei ce aveau arme mai
bune, orgolii mai mari si saci cu bani mai numerosi. Destul de repede,
civilizatia greco-romana devine felinarul Europei, luminand anemic si
subiectiv un continent ce parea sa fi fost cuprins de noapte.Tot ce nu
era grecesc sau roman era barbar, salbatic, primitiv. Restul Europei
devine o lume in aparenta fara valori, privita din perspectiva
romanilor, care ne-au vandut si continua sa ne vanda, peste secole, o
istorie partinitoare. Civilizatiile “barbare”, intrate in manuale prin
ochiul cuceritorului, aproape ca nici nu isi mai primesc dreptul de a se
numi civilizatii.
O civilizatie trebuie sa aiba
arhitectura monumentala, sa construiasca colosseum-uri, in care sa puna
oameni sa se ucida intre ei, spre distractia suprema a privitorului, ori
sa atate animale infometate impotriva unor oameni neajutorati. O
civilizatie trebuie sa aiba o armata puternica, cu care sa cucereasca
mereu noi teritorii. O civilizatie trebuie sa se consume in ospete
copioase si in serbari fastuoase. O civilizatie trebuie sa aiba morminte
princiare bogate, piramide sau temple impozante. Dar civilizatia nu
reprezinta doar aspectul material, economic, al unei populatii, nu
reprezinta doar bunurile, ci si valorile.
Modelul occidental ne-a obisnuit sa
privim cu mai multa admiratie aspectele materiale, cele care ne aduc
confort si siguranta fizica, decat pe cele spirituale, care ne ajuta sa
aflam care este rostul nostru in lume. Marile civilizatii, trecute sau
prezente, sunt demne de admiratie. Dar adevaratele valori nu trebuie
cautate in realizarile materiale, ci in cele spirituale. Cand preotii
dacilor se rugau in munti, in pesteri ascunse, si ii invatau pe oamenii
de rand ca sufletul este nemuritor, iar trupul, materia nu conteaza, cei
ai altor neamuri inaltau temple sclipitoare impodobite cu statui
impozante. Iar daca dacii nu cheltuiau sume enorme pentru a construi
cladiri colosale si a intretine armate profesioniste, asta nu ii facea
mai putin intelepti decat vecinii lor. Dimpotriva.
Daca dacii erau convinsi de lipsa de
insemnatate a valorilor materiale, este firesc sa nu fi investit prea
mult in aceste valori. Nu si-au ridicat statui, nici palate colosale, se
imbracau modest, la fel ca taranii nostri de astazi, regii purtand in
picioare opinci, iar pe cap o caciula de lana in loc de coroana
fastuoasa din aur, batuta cu pietre pretioase. Iar cei care, investind
mult mai mult in bunuri materiale, i-au numit pe acestia “primitivi” ori
“salbatici”, nu au inteles ca spiritualitatea este deasupra
civilizatiei materiale. Cei care traiau mai mult in mijlocul naturii,
aproape de zei, au inteles aceste lucruri mai bine decat cei ce-si
petreceau vremea in bai, ospete si spectacole de circ. Spiritualitatea
Europei se stinge dinspre vest spre est. La rasarit mereu credinta a
fost mai puternica. Orientul poate fi salvator.
Astazi. Bun venit acasa, Europa!
Primul homo sapiens din Europa, cea
mai veche asezare stabila din Europa, cea mai veche scriere, cea mai
veche cultura – astfel de sintagme ii sperie pe multi, dar mai ales pe
cercetatori. Nu de putine ori, istoricii nostri, intr-o lupta oarba cu
diletantii care se entuziasmeaza in fata unor descoperiri precum cele
enumerate mai sus, sustin ca romanul traieste o frustrare istorica.
Romanul
ar fi frustrat, chipurile, ca nu a avut si el o istorie grandioasa, de
invingator, precum altii, si atunci isi inventeaza una care sa il
satisfaca. In aceasta falsa istorie, romanul este cel mai tare, cel mai
mare, cel mai frumos si primul in toate. Un discurs atat de radical din
partea specialistilor nostri elimina cu totul posibilitatea ca, uneori,
chiar sa fim cei mai buni sau cei mai tari sau primii. Caci cineva
trebuie sa ocupe si aceste locuri. Uneori acestia suntem noi, alteori
sunt altii.
Noi si noi descoperiri duc mereu la
schimbarea datelor din cartile de istorie, iar daca uneori suntem si noi
printre primii, acest lucru ar trebui sa ne onoreze, nu sa ne sperie.
Daca am lasa deoparte toate aceste temeri si am cauta sa cernem si sa
asezam fiecare lucru la locul lui si sa-i dam importanta cuvenita, am fi
priviti, poate, cu mai mult respect in Europa.
Cine sa ne respecte daca noi insine nu
ne respectam? Cat datoreaza Europa acestor locuri, acestor civilizatii,
acestei istorii, acestor oameni? Cat datoreaza Europa acestui ungher de
lume, in care au incoltit primele seminte de civilizatie si
spiritualitate europeana? Ganditorul de la Hamangia, considerat intre
cele mai importante artefacte din istoria omenirii, este un simbol al
acestor radacini milenare. Pe umerii lui s-au asternut deja 7000 de ani,
dar daca ar incepe astazi sa vorbeasca, probabil ar spune: “Bun venit
acasa, Europa!”.
un articol de Aurora Petan, sursa:Formula-AS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.