ÎNCEPUTURILE POPORULUI PELASG
1. VECHIMEA RASEI PELASGE
Inca înaintea de imigratiunea grecilor,
celtilor si a germanilor în tinuturile Europei, cea mai mare parte a
acestui continent era ocupata de o rasa de oameni veniti din Asia, pe
cari autorii grecesti îi numeau, în general, pelasgi si turseni.
Acesti pelasgi formase, în timpurile
anteelene, cel mai intins, mai puternic si mai remarcabil popor, o
natiune, care din punct de vedere moral si material a schimbat faţa
Europei arhaice.
Pelasgii ne apar în fruntea tuturur
traditi¬unilor istorice, nu numai în Elada si în Italia, dar si în
regiunile din nordul Dunarii si ale Marii Negre, în Asia Mica, în Asyria
si în Egipt. Ei reprezinta tipul originar al popoare¬lor asa-numite
arice, care a introdus în Europa cele dintîi beneficii ale
civilizatiunii.
Urmele extensiunii lor etnografice,
precum si ale activitatii lor industriale, le mai aflam si astazi pe
cele trei continente ale lumii vechi ; începînd din muntii Norvegiei
pîna în pustiu¬rile Saharei. de la izvoarele rîurilor Araxe si Oxus pîna
la Oceanul Atlantic.
Insa istoria lor politica si istoria
civilizatiunii lor sint acoperite de întunerecul vechimii. Putinele
date, ce ne-au ramas asupra pelas¬gilor, ne înfatiseaza pe acest mare si
admirabil popor numai în ultimul period al istoriei sale, atunci cind
independenta sa politica era distrusa aproape peste tot locul si cand
numele sau începe sa dispara. Din nefericire insa, chiar si nceste
putine date, fragmentare, ce ne-au ramas despre pelasgi, ne sînt
transmise de cei cari i-au cucerit,, i-au distrus, i-au persecutat, i-au
împrastiat si, în urma, i-au calumniat. Astfel ca istoria epocei lor de
înflorire, de pu¬tere si extensiune teritoriala în Europa, Asia si
Africa, istoria imperiilor si institutiunilor sale, a artelor si
industriei lor, a ramas înmormantata. Cu deosebire, istoria politica a
pelas¬gilor meridionali se incheie cu caderea Troiei. De aici încolo tot
ce mai aflam despre acesti pelasgi din jurul Marii Egee sînt numai
simple amintiri de resturi mici si împrastiate, silite de inamicii.lor
sa emigreze din o tara în alta, spre a-si cauta o noua patrie.
Pentru poporul grecesc, pelasgii erau
cei mai vechi oameni de pe pamînt. Rasa lor li se parea atît de arhaica,
atît de superioara în conceptiuni, puternica în vointa si în fapte,
atît de nobila în moravuri, încît traditiunile si poemele grecesti
atribuiau tuturor pelasgi¬lor epitetul de “divini”, adeca oameni cu
calitati supranaturale, asemenea zeilor, un nume, ce ei întru adevar
1-au meritat prin darurile lor fizice si morale.
Grecii îsi perduse de mult traditiunea,
cînd, si de unde au venit ei în ţinuturile Eladei; insa, ei aveau o
traditiune că înainte de dînsii a domnit peste pamîntul ocupat de ei un
alt popor, care a desecat mlastinile, a scurs lacu¬rile, a dat cursuri
noi rîurilor; a taiat muntii, a împreunat. marile, a arat şesurile, a
înteme¬iat orase, sate si cetati, a avut o religiune înal¬tatoare, a
ridicat altare si temple zeilor si ca acestia au fost pelasgii.
Dupa vechile traditiuni grecesti,
pelasgii locuise în partile Greciei inca inainte de cele doua diluvii
legendare ce se varsase peste Attica, Beotia si Thessalia, unul în
timpul regelui Ogyges si altul în timpurile lui Deu¬calion. Ei domnise
asadar peste continentul grecesc inca înainte de timpurile lui Noe.
Un ram al poporului pelasg, arcazii, ce
locuiau pe culmile si vaile din centrul Peloponesului, aveau traditiunea
ca dînsii au fost pe pamînt înca înainte ca luna să fi aparut pe ceriu.
Cu privire la aceasta importanta traditiune, scoliastul lui Apolloniu
Rhodiu se exprima astfel: „Se pare ca arcazii au existat înca înainte de
luna, dupa cum scrie Eudoxus în scrierea sa. Iar Theodor scrie ca luna a
aparut pe ceriu cu putin înainte de razboiul lui Hercule cu Gigantii.
Tot astfel ne spun Aristo din Chios si Dionysiu din Chalcida în cartile
lor despre Origini” .
In fine, Ephor, unul din scrutatorii cei
mai diligenti ai anticitatii si istoric iubitoriu de adevar, care
traise în seculul al IV-lea î.e.n. scrie : „Traditiunea ne spune ca
pelasgii au fost cei mai stravechi cari au domnit peste Grecia” .
2. CIVILIZATIUNEA PREISTORICA A RASEI PELASGE
Cînd pelasgii aparura pentru prima oara
pe pamîntul Eladei, ei nu aflara aci, dupa cum ne spun traditiunile,
decît o populatiune rara si salbatica, risipita prin munti si paduri,
traind în caverne, fara societate, fara legi, fära religiune si fara
cunostinte utile.
Arcazii, popor pastoral si viteaz, cei
mai vechi locuitori în Elada, povesteau, dupa cum ne spune Pausania, ca
cel dintîi om nascut pe pamînt a fost Pelasg, un barbat, care se
distingea prin marimea, prin puterea si frumu¬setea figurei sale si care
întrecea pe toti cei¬lalti muritori prin facultatile spiritului sau ;
ca acest Pelasg, dupa ce a început sa domneasca, a fost cel dintîi care a
învatat pe oameni sa-si construiasca colibe, spre a se apara de
incomoditatile frigului, ale ploilor si caldurilor; ca el a învatat pe
oameni sa-si faca haine din piei de oaie, le-a interzis ca sa se
nutreasca si mai departe cu frunze, cu buruieni si radacini, din cari
unele erau periculoase sanatatii; ca el a învatat pe oameni ca sa nu mai
mänînce tot feliul de ghinda, ci numai ghinda de fag .
Iar vechiul poet epic Asiu scrie despre
acest Pelasg ca el a fost nascut din „pamîntul cel negru”, pe culmile
cele înalte ale muntilor; ca sa fie începatoriu genului muritoriu .
Un alt reprezentant al vechii
civilizatiuni pelasge a fost divinul Prometheu, fiul lui Iapet, fiul
Gaeei. Poetul Eschyl, în una din cele mai frumoase lucrari ale sale, ne
înfatiseaza pe Prometheu expunînd singur beneficiile ce le-a adus dînsul
omenimii.
„Acesti oameni”, zice Prometheu, ,,nu
cunosteau nici arta cum sa construiasca case de caramizi la lumina
soarelui, nici modul cum sa lucreze lemnele, ci locuiau pe sub pamînt în
ascunsurile cele întunecoase ale cavernelor; întocmai ca furnicile cele
agile; ei nu aveau nici un semn sigur ca sa cunoasca cind are sa fie
iarna, cînd are sa soseasca primavara, anutimpul florilor, cînd are sa
fie vara, anutimpul fructelor, ci duceau o viata de pe o zi pe alta,
lipsiti cu desavîrsire de orice cunostinte, pîna cînd eu i-am învatat sa
cunoasca rasaritul stelelor si apusul lor, lucruri de altmintrelea greu
de însemnat. Afara de acestea, eu i-am învatat sistemul tuturor
stiintelor utile; eu am aflat modul de scriere si cum oamenii pot sa
tina în minte toate stiintele; eu cel dintîi am prins în jug animalele,
ce pot servi la transporturi. Nime altul decît eu singur am inventat
corabiile cu pînze, ca oamenii sa poata trece peste mare… Mai inainte,
daca se întîmpla ca cineva sa se bolnaveasca, el murea din lipsa
mijloacelor de vindecare, pîna cînd eu le-am aratat cum au sa compuna
medicamentele si cum se pot vindeca de toate boalele; eu am introdus
diferite moduri de a cunoaste viitoriul. . . si, în fine, cine poate sa
afirme ca ar fi aflat mai înainte de mine lucrurile cele folositoare
ascunse sub pamînt, cum sînt arama, ferul, argintul si aurul ?” .
Pelasg si Prometheu sînt personificarea
vechii culturi pelasge si tot ce ne spune traditiunile ca a inventat,
ori creat spiritul lor, apar¬tine geniului întregului popor. De
asemenea, exista în Creta o veche traditiune ca dactylii si corybantii,
triburi pelasge, au fost cei dintîi în aceasta insula, cari au în¬vatat
pe oameni sa formeze turme de oi, sa domesticeasca si alte genuri de
animale, porci, capre, vite, cai; ca ei au învatat pe oameni maiestria
de a arunca cu lancea (arma nationala pelasga) si de a trai în societate
comuna; ca ei, cu deosebire, au fost autorii bunei întelegeri, a vietii
regulate si cumpatate.
Datele, ce le aveau despre istoria veche
a pelasgilor, corespund pe deplin cu faptele ce ni le procura
arheologia din epoca neolitica.
Pelasgii ne apar dupa vechile-traditiuni
istorice ca una si aceeasi populatiune cu neoliticii, cari introduc în
Europa cele dintîi elemente ale civilizatiunii, animalele domestice,
cultura cerealelor si o arta industriala mai progresata. Chiar si olaria
neolitica poarta semne de orna¬mentatiune si simboale mistice pelasge.
Tot astfel traditiunile grecesti
atribuie pelasgilor cel dintîi cult al zeilor în Europa. Cu deosebire,
se spunea despre arcazi ca dînsii au fost cei dintîi cari au facut
sacrificii si ceremonii religioase zeilor .
Grecii, de alta parte, dupa cum stim,
împrumutase principalele lor divinitati de la pelasgi . Joe cel vechi al
romanilor purta în mîna o peatra în loc de fulgere si pe acest Jupiter
Lapis, romanii faceau cele mai obligatoare si mai solemne juraminte ale
lor . Chiar si în ritul juramintelor, romanii pastrara pîna tarziu uzul
petrilor sfinte de silex.
Din punct de vedere istoric asadar
faptul este pozitiv: Inainte de civilizatiunea greaca si egip¬teana, o
civilizatiune mult mai veche se revarsase asupra Europei. Aceasta a fost
civilizatiunea morala si materiala a rasei pelasge si care a deschis un
vast cîmp de activitate genului omenesc.
Influentele acestei culturi pelasge au fost decisive pentru soartea muritorilor pe acest pamînt.
Influentele acestei culturi pelasge au fost decisive pentru soartea muritorilor pe acest pamînt.
Pelasgii au fost adevaratii fundatori ai starii noastre actuale.
Text din : “Dacia Preistorica” de Nicolae Densusianu “
Cultura pelasgica - Spre exemplu, N.
Densusianu si-a expus teoria privind expansiunea rapida a pelasgilor în
spatiul carpato-danubian si în afara „frontierelor” acestuia, direct
pâna în Norvegia si Sahara. Ce au lasat în urma, ca dovada a existentei
culturii lor si a raspândirii acesteia cu o asemenea velocitate?
Cultura pelasgica - Câteva tablite cu
scrieri, care se aseamana celor de tip cuneiform si sanscrit, tinând
cont de faptul ca aceasta populatie proto-indo-europeana ar fi genezat-o
si pe cea vedica, care la rându-i ar fi contribuit la aparitia altor
mari culturi mondiale, precum au fost si sunt înca: cea iudaica, cea
egipteana, cea elina si cea sabina.
Mai mult, acesti pelasgi, conform
izvoarelor folclorice orale si scrise vedice, si-ar fi întemeiat colonii
în spatiul indian, însa nedorind vreun amestec culturalo-genetic cu
populatia negroida indigena (lemuriana, de fapt), si-ar fi creat o casta
autonoma si autocefala, respectiv pe cea a brahmanilor (n.a. vedica,
brahma = stapân), împartindu-i pe ceilalti în alte cinci asemenea caste,
respectiv: ksatryia (n.a. vedica ksatryia = razboinic), vaysias
(n.a.vedica vaysias = negustor, taran) si sudras (n.a.vedica sudras =
sclav, muncitor).
Însa, pâna la formarea culturii vedice,
pelasgii însisi sunt o populatie cu origini „stranii”, dupa cum
apreciaza majoritatea cercetatorilor transdisciplinari, care au încercat
prin diferite metode sa le localizeze, din punct de vedere folcloric,
emergenta istorica, detasându-se, în ultima instanta, de mitologie,
oarecum.
Pâna la ora actuala, nu s-a concluzionat
decât faptul ca pelasgii ar fi urmasii lui Pelasg, primul om al Terrei
(de remarcat, în folclorul traco-get, pe filiera folcloristica nordica:
Embla si Ask – ulm si cenusa; primii oameni rezultati din cooperarea
zeilor frati: Odin, Ve si Vili, care dupa ce au creat „cele noua lumi”,
au descoperit, în timp ce se plimbau pe tarmul marii
Pamântului-de-Mijloc, n.a Midgard, doi busteni, pe care i-au
antropomorfizat, rezultând primii doi oameni).
În ceea ce priveste simbolistica
pelasga, în genere, s-au scris tomuri întregi, iar cercetatoarea Helena
P. Blavatsky (1831 – 1891) a fost una dintre acele figuri proeminente
care s-au ocupat, pe cât a fost posibil, cu descifrarea acestui segment
aproape complet ignorat, dat fiind faptul ca tot ceea ce se cunostea era
din izvoare mitologice, nu istorice.
Astfel, în lucrarea d-sale, Doctrina
secreta (1897), mentioneaza „arienii puri”, pe care si dr. Schlieman îi
mentiona, de altfel, odata cu descoperirea presupuselor ruine ale
Troiei, în Turcia contemporana, la Isarlîk.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.