Întâlniri stranii pe întinderile oceanelor
Deşi s-a vorbit foarte mult şi s-a scris enorm despre OZN-uri,
despre cei care le conduc, dar şi despre obiectele submarine
neidentificate, o mare parte dintre documentele şi fotografiile legate
de aceste întâmplări au fost şi continuă să fie clasificate strict
secret şi ascunse de ochii lumii.
În anul 1947, la vreo 20 km sud de insula Malta, în Marea
Mediterană, în apropierea unei bărci în care se aflau pescari, a apărut
un obiect lung, negru, ce semăna cu un submarin. Speriaţi, oamenii şi-au
strâns plasele şi au vrut să părăsească rapid locul. Atunci, din
misteriosul submersibil a ţâşnit o lumină puternică, iar pe puntea lui
au apărut nişte oameni care nu aveau mai mult de 1,10 m înălţime. Erau
însă preocupaţi de altceva, purtau un fel de centuri pe talie, pe care
erau prinse anumite obiecte şi nu au dat nicio atenţie bărcii
pescarilor. După câteva minute, au intrat în submarin şi acesta a
început să lumineze din ce în ce mai puternic până a devenit orbitor,
apoi s-a scufundat brusc în apele mării. Anchetele ulterioare nu au
găsit nicio explicaţie legată de obiectul respectiv şi de modul în care
s-au comportat cei de la bord, iar pescarilor respectivi li s-a
recomandat la modul foarte serios să uite întreaga poveste. În anul
1952, au avut loc mari manevre navale ale NATO, desfăşurate sub numele
de „Operaţiunea Mainbrace”, la care au participat nave de suprafaţă,
submarine şi avioane de luptă. În ziua de 13 septembrie, de la bordul
distrugătorului danez „Willemoes”, aflat în misiune la nord de insula
Bornholn, s-a observat un OZN triunghiular, ce se deplasa cu viteză
foarte mare. Şase zile mai târziu, pe 19 septembrie, la revenirea pe
aerodromul Topcliffe, Yorkshire – Anglia, echipajul unui avion britanic
de tip Meteor, participant la manevre, a raportat că pe drum a întâlnit
un obiect zburător neidentificat. Puţin mai târziu, acesta a fost văzut
de tot personalul aerodromului. Avea o formă de disc, culoare argintie
şi se rotea în jurul axei sale. La vremea aceea, un astfel de aparat de
zbor nu fusese inventat. După o scurtă staţionare deasupra aerodromului,
obiectul a dispărut în mare viteză. A doua zi, pe 20 septembrie,
marinarii aflaţi pe puntea portavionului „USS Franklin Roosevelt” au
văzut şi ei un obiect argintiu asemănător, dar de formă sferică, pe care
l-au fotografiat atât ei, cât şi aparatura de la bordul navei.
Ulterior, toate imaginile au fost confiscate, rapoartele au fost
clasificate top secret şi nu au fost date niciodată publicităţii. După
mai mulţi ani, a apărut însă un scurt comentariu legat de acest obiect.
Căpitanul Edward J. Rupplet, ofiţer al Serviciului American de
Informaţii, un personaj binecunoscut în armata SUA şi cel care avea să
devină şef al proiectului „Cartea Albastră”, a afirmat că „acele imagini
(de la bordul portavionului - n.n.) sunt excelente. Judecând după
mărimea obiectului, analizată în mai multe fotografii succesive, se
poate spune că acesta avea o viteză foarte mare, ce nu putea fi atinsă
de avioanele noastre”. În 1966, la Seattle, Washington, a avut loc Rose
Festival. Submarinul „USS Tiru SS 416” a fost chemat de la Pearl
Harbour, pentru a putea fi vizitat pe timpul evenimentului, dar, în
drumul său către Seattle, marinarii au dat alarma. Un obiect de mărimea
unui teren de fotbal apăruse pe suprafaţa oceanului, la circa 2 km de
submarin. După un timp, bizarul aparat s-a desprins de apă şi a dispărut
în nori. Declaraţiile martorilor şi toate fotografiile au fost
confiscate şi clasificate top-secret, apoi nu s-a mai vorbit deloc
despre ele. În anul 1968, nava „Grichuna”, care transporta cărbune, a
plecat din Carolina de Sud spre Japonia. Ofiţerul II, aflat în serviciu
de cart între orele 00.00 şi 4.00, a văzut la un moment dat mai multe
lumini în apă, la circa 10-15 m adâncime, la numai 30-40 m depărtare de
navă, care înaintau cu o viteză constantă de 15 noduri pe oră. Pentru
puţin timp, obiectul s-a văzut foarte clar. El avea forma unui avion,
dar fără aripi, ampenaj vertical şi mai multe ferestre, toate luminate.
Apoi, ciudatul obiect a dispărut cu o viteză pe care submarinele noastre
nu o puteau atinge. La 12 august 2000, submarinul rusesc „K-141 Kursk”,
aflat în componenţa Flotei de Nord a Rusiei, a suferit un teribil
accident şi s-a scufundat în Marea Barents, la 108 m adâncime. Toţi cei
118 membri ai echipajului au fost declaraţi morţi şi au fost scoşi la
suprafaţă după un an, dar trei dintre cadavre nu au fost găsite
niciodată. Versiunile cauzelor producerii acestei tragedii sunt mai
multe, iar între ele figurează şi cea a unui factor extern, respectiv
ciocnirea cu un alt submarin sau cu un obiect necunoscut, aflat în
adâncurile mării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.