De ce nu a reusit China sa copieze avionul MiG-23

Unul din proiectele industriei aeronautice chinezesti despre care se stie putin este avionul Q-6, un proiect nascut intr-o zodie fara noroc.
Erau vremuri grele pentru China, izolata international, chiar si aliatul ideologic  sovietic fiind perceput ca un inamic.Asa ca  solutia pentru dotarea aviatiei era crearea unei industrii aeronautice proprii. Pentru a usura acest lucru, copierea modelelor   sovietice, cu licenta sau nu, a fost socotita ca fiind calea de urmat pentru inceputuri, dar si o practica necesara pentru acumularea unei  experiente valoroase.
La jumatatea anilor ´70 China a primit cateva exemplare din cea mai moderna tehnica accesibila ei in acele timpuri, si anume MiG-23 in versiunile S, BN si U.
Fiind doar cate o pereche din fiecare, le-a utilizat, cum era si normal pentru reverse engineerig.
S-a hotarat  totusi ca avionul rezultat din aceasta operatiune de reverse engineering sa nu fie o copie fidela a MiG-ului 23, ci sa prezinte unele imbunatatiri.

Q-6
Avionul a primit indicativul de Q-6. Trebuia sa fie un avion multifunctional de lupta la joasa altitudine, cu o masa maxima la decolare de 14 500 kg, incarcatura acrosata maxima de 4 500 kg si o raza de actiune de 900 km. Ar fi trebuit sa fie motorizat cu motorul turboreactor WS-6G.
Daca  partea posterioara a fuselajului era copiata dupa modelul de referinta sovietic, partea anterioara era noua, cu o priza de aer amplasata sub bot, analog avionului F-16. Aripile urmau sa pastreze principiul  de aripa cu geometrie variabila, imbunatatind modelul original.
Avionica urma sa fie dezvoltata pe baza avionului MiG-23 BN, specializat in atac la sol, realizandu-se un sistem de dirijare laser a munitiilor, sistem RWR, de avertizare la iradierea cu fascicul radar ( inclusiv sistem radar de avertizare la apropierea unei rachete), sistem de radar urmarire a conturului terenului si conducere a focului   in modul aer-sol si aer-aer. Existau  in acest domeniu surse de informatii, inclusiv exemplare ale unor radare de bord ale avioanelor F-111, doborate in Vietnam, superioare
modelelor sovietice primite, carora le lipsea pana si capacitatea de lupta  in afara razei vizuale, inlaturata de pe MiG-urile 23 exportate in tari “nesigure”.



Q-6 
Dar procesul de copiere-imbunatatire nu a fost atat de simplu. Spre exemplu, motorul indigen WP-6G nu a dat rezultatele scontate. S-a luat atunci hotararea copierii  lui R-29-300, cel de pe MiG-23S, cu tractiunea maxima de 85,1 kN si 122 kN in regim de postcombustie, sub denumirea de WP-15. S-a dovedit a fi o actiune neincununata de succes, motorul nepropulsand nici un tip de avion chinezesc, motorul realizat trecand in asa-zisa ” rezerva tehnica”.
Grave probleme au existat si in domeniul structurii. Decizia de a aduce imbunatatiri modelului de referinta a dus la imposibilitatea copierii ” mot a mot “ a aripii si a mecanismului de actionare, modelul rezultat avand o masa cu 12% mai mare, ceea ce a fost deja un pas inapoi, nemaiatingandu-se caracteristicile preconizate in domeniul incarcaturii de lupta si razei de actiune.
S-a luat decizia inteleapta de incetare a proiectului, spre a nu mai irosi resursele. Oricum, in conditiile imbunatatirii  apararii antiaeriene la joasa altitudine a URSS-ului la granita comuna (S-300, BUK ), principala misiune a avionului,de penetrare la joasa inaltime, nu mai intra in discutie. Un avion  multirol usor, mai simplu, cu aripa fixa, complementar avioanelor de bombardament mai putin manevrabile parea sa fie solutia. Un avion cat mai usor de realizat.


sursa : www.militaryparitet.ru