Cu ce vom inlocui batranul P-18?
Radar de mare distanta P-18
Daca in privinta inlocuirii P-37 si PRV-13 decizia a fost luata cu ceva timp in urma si s-a mers pe o formula cu FPS-117 si TPS-79R, decizia inlocuirii radarelor mobile de mare distanta ale Romaniei a tot fost amanata, probabil in asteptarea unor timpuri mai bune.
ACTTM a emis insa de curand o cerere de informatii (RFI) in acest sens, semn ca momentul inlocuirii P-18 se apropie.
Cele mai importante cerinte prevazute in caietul de sarcini, subliniate in continuare, se refera la raza maxima teoretica de cel putin 400km si o inaltime de cel putin 30km, acoperirea in elevatie pentru tinte aeriene intre +20 si -6 grade si prezenta unuimodul/canal special pentru urmarirea rachetelor balistice pana la o elevatie de +60 de grade. Performantele urmarite includ capacitatea de salt in frecventa intre cel putin 100 de frecvente distincte, urmarirea a cel putin 1500 de tinte simultan, o rata de scanare variabila de 6 si respectiv 12 rpm si detectia tintelor sa nu fie afectata de prezenta turbinelor eoliene. Radarul trebuie sa poate fi pozitionat pe amplasamente intre 0-3000m, ceea ce implica capacitatea de “look-down”, sa poata fi transportat pe camion sau intr-un singur C-130 si instalat in mai putin de 3 ore.
Fata de alte RFI-uri emise in trecut, identificarea favoritului prin simpla comparatie cu fisele tehnice ale principalilor concurenti de pe piata se dovedeste mult mai dificila in acest caz.
AN/TPS-77 este fara indoiala unul dintre cei mai importanti candidati, fiind versiunea mobila a lui FPS-117, beneficiind deci de existenta componentelor comune, fapt care ar reduce costurile intretinerii si avand avantajul unui sistem deja cunoscut in Romania.
TPS-77 – Sursa: radschool.org.au
Tinand cont de experienta contractului pentru TPS-79, Lockheed Martin s-ar putea arata deschis pentru un transfer de tehnologie si in acest caz. TPS-77 indeplineste o mare parte din cerintele listate in RFI, distanta si inaltimea maxima de detectie, acoperirea in elevatie de +20/-6 grade iar canalul special dedicat urmaririi TBM are o elevatie maxima de exact +60 de grade.
Forma de unda folosita “pencil beam” ii da capacitatea de “look-down” spre deosebire de radarele conventionale sau cele de tip “stacked beam”.
Pencil beam – Sursa: LockheedMartin
Stacked beam – Sursa: LockheedMartin
Un alt element important este si capacitatea radarului de a functiona in apropierea parcurilor de turbine eoliene, Marea Britanie inlocuind deja radarele 2D traditionale cu TPS-77 tocmai datorita acestei caracteristici.
Desi unele surse sustin ca radarul poate fi amplasat in doar 30 de minute si poate fi transportat cu un singur avion de tipul C-130, in brosura producatorului timpul de instalare este evaluat la 2 ore iar necesarul de transport este de doua avioane C-130.
Masiva antena in banda L nu este foarte usor de transportat si asta ar putea fi punctul in care TPS-77 nu indeplineste intocmai cerintele RFI-ului. Unele surse indica dificultatile in montarea si demontarea antenei IFF ca o cauza majora pentru durata destul de lunga necesara pregatirii pentru transport, asta fiind valabil cel putin pentru TPS-117 (versiune initiala a TPS-77).
Desi inrudit cu TPS-77, TPS-59 merita o mentiune speciala aici deoarece este unul din cei mai importanti senzori din dotarea USMC si a fost initial gandit ca radar de cercetare pentru sistemul I-HAWK, accentul fiind pus pe capacitatea superioara ATBM, pe langa cea traditionala AA.
TPS-59 a demonstrat deja capacitatea de a urmari nu numai diverse tipuri de rachete balistice dar si sateliti aflati pe orbita joasa. Desi are performante excelente, ca si in cazul TPS-77/117 o problema ar putea fi timpul lung necesar instalarii si pregatirii pentru transport. Un program de modernizare (PIP) a fost deja demarat pentru a imbunatati prin altele si acest aspect, in principal prin proiectarea unei noi antene.
AN/TPS-59 PIP – Sursa: Globalsecurity.org
Un alt candidat de origine Nord Americana este Northrop Grumman TPS-78. Beneficiind de o antena in banda S, este mai compact decat concurentii sai care folosesc banda L si poate fi transportat intr-un singur avion C-130. In brosura proiectatul se mentioneaza clar antena IFF interna care nu necesita timp pentru montare, o referinta probabil la concurentul TPS-77.
Antena TPS-78 – Sursa: NorthropGrumman
Container TPS-78 – Sursa: NorthropGrumman
TPS-78 transportat in C-130 – Sursa:NorthropGrumman
Un alt avantaj derivat din alegerea benzii S ar fi si precizia mai buna insa exista si dezavantaje, cum ar fi susceptibilitatea mai mare la vremea nefavorabila si consumul mai mare de energie pentru a obtine o distanta de detectie echivalenta cu cea a unui radar L. Forma de unda folosita este si ea diferita, de tip “stacked beam”, producatorul sustinand ca spre deosebire de un sistem “pencil beam” (a se citi TPS-77, principalul concurent) TPS-78 scaneaza simultan la toate inaltimile posibile si astfel obtine o acoperire mai buna.
Stacked beams – Sursa: NorthropGrumman
Pencil beam – Sursa: NorthropGrumman
Evident, acest lucru trebuie pus in balanta cu contra-argumentele Lockheed Martin legate de capacitatea “look-down” a unei “pencil beam”. Northrop Grumman acopera in elevatie doar de la0 la +20 de grade si nu exista o mentiune clara despre un modul sau canal care sa permita urmarirea TBM pana la o elevatie de +60 de grade. Radarul este cotat ca urmarind “doar” 1000 de tinte simultan, inca un element care nu este conform cu RFI-ul.
Europa este reprezentata prin cateva companii, cea mai mare fiind Thales (Thomson-CSF), care scoate la inaintare Master-T, un radar relativ similar cu TPS-77, folosind “pencil beam” si un canal dedicat pentru urmarirea TBM pana la o elevatie de +70 de grade. Deosebirea majora este data de alegerea benzii S. Si la fel ca TPS-77 are nevoie de doua C-130 pentru a fi transportat.
Master-T – Sursa: radartutorial.eu
Un nou produs al Thales (in cooperare cu Raytheon de aceasta data) este Ground Master 400, un radar AESA in banda S care indeplineste cerintele de mobilitate din RFI insa, din cauza arhitecturii “stacked beam” pare a avea probleme cu acoperirea in elevatie, doar de la 0 la +20 de grade. Se pare ca asta nu il impiedica sa concureze in India, unde RFI-ul mentioneaza aceeasi cerinta de operare la altitudini mari. Explicatia ar putea consta intr-o caracteristica formulata criptic: “electronic tilts +5/-6 degrees”.
Ground Master 400 – Sursa: ThalesRaytheonSystems
GM400 in serviciu finlandez – Sursa: puolustusvoimat.fi
GM400 conditii extreme in Finlanda – Sursa: puolustusvoimat.fi
GM400_acoperire in elevatie – Sursa: ausairpower.net
Producatorul il anunta ca avand capacitatea de a opera langa turbine eoliene si, optional, de a urmari rachete balistice, fara insa de a da mai multe detalii. Tinand cont de succesul comercial avut pana acum mai ales in Europa, Ground Master 400 este unul dintre favoritii la inlocuirea P-18 in Romania.
O alternativa putin cunoscuta este Indra LANZA, un radar spaniol proiectat in cooperare cu britanicii de la Marconi, folosind antena mult mai cunoscutului Martello S-743. Arhitectura “pencil beam” in banda L si capacitatea de a urmari TBM pana la o elevatie de +30 de grade.
Indra LANZA – Sursa: indracompany.com
SELEX are in portofoliu un produs interesant, RAT 31DL/M, un radar in banda L cu o tehnologie “unica” – “Multiple Simultaneous Pencil Beams”, acoperirea in elevatie intre -2 si 20 de grade si indeplinind la limita conditiile referitoare la distanta si respectiv inaltimea maxima (400km/30,5km).
RAT 31DLM – Sursa: radartutorial.eu
De asemenea timpul de instalare este destul de lung, doua ore. In schimb este transportabil pe doua vehicule sau intr-un singur C-130.
RAT 31DLM mod de transport – Sursa:SELEX
Lista producatorilor majori in domeniul radarelor nu poate fi completa fara israelienii de la Elta, care au in oferta pe acest segment, in principal EL/M-2082 ADAR si EM/M-2288 AD-STAR.
EL/M-2082 ADAR este un AESA in banda L, transmisia si receptia folosind o tehnologie numita “Electronically Steered Multi-Beam techniques”, probabil un concept similar cu RAT 31DL/M “Multiple Simultaneous Pencil Beams” si este un concurent direct pentru TPS-77.
EL/M-2288 AD-STAR este un radar AESA in banda S, compact si foarte mobil, extrem de asemanator vizual cu Thales Ground Master 400 al carui principal competitor si este.
Elta EL/M-2288 AD-STAR – Sursa: defense.gouv.fr
AD-STAR are o raza de descoperire maxima de 480 de km pana la o inaltime maxima de 30km, acoperirea in elevatie este de 30 de grade si are capacitatea de a detecta rachete balistice. Poate fi transportat intr-un singur C-130.
In cazul in care accentul este pus pe mobilitate, -2288 devine unul dintre favoriti alaturi de TRS Ground Master 400.
Pana la desemnarea inlocuitorului lui P-18, alegerile care trebuiesc facute, in ceea ce priveste caracteristicile tehnice, sint: banda de frecventa (L vs S), tehnologia (PESA vs AESA) si modul de functionare (pencil vs stacked beam). Totul depinde de finantarea alocata.
Tehnomil.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.