BLINDATE CARE AU FACUT ISTORIE – PANTHER SI TIGER –FELINELE GERMANE (IV)
Partea a IV-a
Panther. Sistemul de vizare cu infrarosu
Cateva tancuri Panther au fost echipate cu dispozitive speciale pentru vedere pe timp de noapte. Interesant este faptul ca germanii dezvoltasera sistemul inca din 1936, dar abia dupa ce au pierdut initiativa pe toate fronturile si-au adus aminte de el (deplasarea tancurilor pe timpul zilei devenise extrem de periculoasa datorita superioritatii aeriene covarsitoare a Aliatilor, incepand din 1943, si, drept urmare, acestea se deplasau doar noaptea, la adapostul intunericului, ceea ce punea mari probleme in ceea ce priveste siguranta). Echipamentul montat pe Panther G, purta numele de FG-1250, montat deasupra turelei (proiector infrarosu/infrarot-scheinwerfer), avand in interiorul blindatului convertizorul de imagine, numit Biwa (Bildwandler – convertizor de imagine) de catre echipaje, ce transforma imaginea in infrarosu într-o reproducere vizibilă, inclusiv pentru conductor.
FG-1250
Proiectorul avea puterea de emisie de 200 wati, permitand distingerea tintei, teoretic, pe timp de noapte, in conditii ideale, la maxim 600 m. Echipajele faceau cunostinta cu acest sistem la Scoala de Blindate de la Fallingsboostel (in nordul Germaniei, in apropiere de Hanovra, unde se familiarizau cu conducerea blindatelor pe timp de noapte si modul de vizualizare si incadrare a tintelor. Echipajele nu erau foarte incantate de el deoarece limita folosirea tunului, tintele fiind vizibile de la maxim 600 m, ceea ce era putin pentru performantele tunului, punand in pericol siguranta echipajului si a blindatului, ce putea fi lesne detectat de inamic datorita razei mici de actiune a sistemului infrarosu). Asemenea sisteme au fost atasate si la tunurile AT, la camioane si tunuri autopropulsate, etc –in numar mic, probabil cu putin peste 1000 de exemplare.
Macheta Panther F cu sistem de vizare in infrarosu
Panther G cu Sistem de vizare
Nu se stie cu certitudine numarul total al tancurilor Panther ce dispuneau de aceste sisteme (probabil ca n-au fost mai mult de 20-30 de unitati realizate pana in aprilie 1945, desi in octombrie 1944 se avea in vedere echiparea a cel putin 70 de exemplare), dar se stie ca la inceputul lui 1944 existau 3 exemplare, numite probabil Sperber/Soimul (“Soimul de noapte” dupa unele surse. Tancurile ce dispuneau de acest sistem erau inscriptionate cu litera “F”). Se pare ca se intentiona, la ordinul lui Hitler, folosirea acestor blindate in cadrul ofensivei din Ardeni, ceea ce dupa toate probabilitatile nu s-a intamplat. De asemenea, este foarte probabil ca Armata 6 Panzer sa fi avut asa ceva in apararea Budapestei. Cel putin 10 Sperber au fost dispuse in apararea Berlinului, in cadrul Diviziei Panzer Muncheberg, unde, se pare, ca au fost distruse in totalitate, fara a se sti daca au actionat pe timpul noptii. Asemenea proiectoare in infrarosu (aveau 600 mm in diametru) au fost montate pe vehicule semisenilate Sd.Kfz.251/20, vehiculele fiind botezate Uhu/Bufnita, si insoteau tancurile Panther in atacurile de noapte.
Semisenilata Sd.Kfz.251/20, Uhu/Bufnita
Vehiculele erau insotite intotdeauna de catre o echipa Panzergrenadier echipata cu pusti de asalt echipate cu lunete pentru vedere nocturna (Sturmgewehr 44/StG 44, echipata cu luneta in infrarosu, ZG 1229 Vampir. StG 44, era o arma de asalt excelenta, considerata de catre istorici germani drept sursa de inspiratie pentru celebra Kalashnikov sovietica, aparuta in dotarea trupelor la sfarsitul lui 1943, avand urmatoarele performante: calibrul 7,92 mm; greutate: 5,54 kg; lungime 940 mm; lungimea tevii 419 mm; rata de foc 550-600 proiectile/minut; viteza initiala a proiectilului 685 m/s; distanta maxima de tragere: la foc automat 300 m/semi-automat 600 m; incarcator detasabil cu 30 cartuse).
Sturmgewehr 44/StG 44
Sturmgewehr 44/StG 44, dotata cu luneta in infrarosu ZG 1229 Vampir
Luneta in infrarosu ZG 1229 Vampir, echipa asa-zisii Nachtjager (vanatori de noapte), intregul sistem cantarind peste 5 kg, fiind compus din: baterie dispusa intr-o caseta din lemn ce deservea sursa de iluminare; inca o baterie dispusa in locul mastii de gaze ce deservea convertorul de imagine; luneta telescopica. Sursa de iluminare era compusa dintr-un bec normal din tungsten ce dispunea de un filtru special ce permitea doar emisii de lumina in infrarosu.
Anglo-americanii, se pare, au fost primii care au intalnit astfel de sisteme in februarie 1945, desi inca din 1944 Wehrmacht-ului ii fusesera livrate 310 exemplare, utilizate, pentru inceput, de catre tragatorii de elita, dar ulterior, au echipat si un numar mic de mitraliere MG-34/42 (sovieticii au dat de ele la Berlin). Aceste vehicule semisenilate, asigurau, cel putin in teorie, lovirea tintelor pe timp de noapte de la 2,5 km. Se pare ca doua asemenea semisenilate erau in evidentele Diviziei 116 Panzer, la mijlocul anului 1944. Americanii au avut dea face cu aceste semisenilate si cu tancuri Panther/Sperber, pe data de 21 aprilie 1945, cu certitudine, pe Canalul Weser-Elba, intr-un atac de noapte –nu se stie daca blindate americane au cazut victima acestora, dar au avut pagube materiale si umane, panica fiind mare datorata faptului ca n-au stiut cine si ce ii ataca pana cand n-au tras rachete luminoase. A cazut victima certa acestor blindate ce apartineau acum, in aprilie 1945, de Divizia Panzer Clausewitz, un pluton intreg de blindate britanice Comet (in apropiere de Uelzen), dar potentialul imens al tehnologiei IR fusese deja dovedit, a fost insa prea tarziu pentru germani, nu si pentru anglo-americani si sovietici care l-au studiat indeaproape dupa capitulare. Oricum, despre germani nu se poate spune nicicum ca n-au avut geniu tehnic si realizari militare de exceptie, chiar americanii recunosteau ca in privinta anumitor sisteme de arme si echipamente militare, erau cu 5-10 ani inaintea lor. Nu degeaba au alergat americanii, britanicii, sovieticii, chiar si francezii, dupa capitularea Reich-ului, sa puna mana pe inginerii si savantii germani. Stiau Aliatii vestici si sovieticii ce stiau, iar Razboiul Rece se prefigura deja!
Desi se intentiona demararea productiei de serie cel mai tarziu la inceputul lui 1944, ea n-a inceput niciodata, unul dintre motive fiind lipsa materiilor prime, bombardamentele Aliatilor ce au distrus fabrici si facilitati de productie (Aliatii vizau cu inversunare uzinele producatoare de Panther si Tiger, inclusiv cele ce produceau motoarele Maybach, din motive lesne de inteles. Unele fabrici, din cauza distrugerilor suferite, si-au incetat productia timp de 5 luni, incepand cu aprilie 1944), dar si datorita faptului ca nu mai exista loc si timp pentru noi proiecte (unele dea dreptul megalomanice si ireale, pe care le vom descrie in cursul acestui articol. Fascinante, dar irealizabile!) datorita situatiei dezastruoase a frontului si cererii masive de blindate (productia nu mai reusea sa acopere pierderile, spre exemplu, doar in septembrie 1944 au fost pierdute 692 de tancuri Panther, dintr-un total de 2304 unitati disponibile pe front. Pentru a ne face o imagine clara a efortului urias depus de catre industria germana, in ciuda bombardamentelor si a distrugerilor suferite, iata care era productia medie de Panther: 148 de unitati pe luna la nivelul anului 1943; 315 unitati pe luna in 1944; ajungand la peste 6000 de unitati realizate in total, in martie 1945-tanc ce ocupa locul trei ca exemplare produse in total, dupa Sturmgeschutz III (9408 unitati) si Panzer IV (8298 unitati).
La inceputul lui 1944, firma MAN a primit totusi incuvintarea sa realizeze doua prototipuri, dar, in aprilie, s-a constientizat faptul ca industriei germane ii era peste puteri a incepe lucrul la un nou blindat. Oricum, Panther II, dupa unele surse germane, Panther F(Ausf F), a aparut din necesitatea modernizarii substantiale a tancului Panther, ce urma sa aiba urmatoarele caracteristici: greutate 47 tone; echipaj 5 oameni; motor Maybach HL 230 P30, pe benzina, 12 cilindri, 700 CP; viteza maxima: pe sosea 55 km/h/30-40 km/h, in teren accidentat; autonomie: pe sosea, 240 km/in teren accidentat 146, km; rezervor intern de combustibil de 700 litri; lungime 6,60 m; latime 3,40 m; inaltime 2,90 m; armament: un tun calibrul 75 mm, KwK 42 L/100 (mai era cunoscut drept KM) –o modernizare a KwK 42 L/70 si doua mitraliere 7,92 mm, MG-34, dintre care una coaxiala cu tunul; blindaj cuprins intre 16-150 mm. Panther F, urma sa fie un vehicul de genul “trei in unul”, avand sasiul specific Panther G, tunul KwK 42, dar cu teava marita si turela Schmalturm, calea de rulare si suspensiile fiind revizuite, identice cu cele de pe Tiger –cantarind peste 12 tone.
Panther F
Din pacate pentru germani si din fericire pentru Aliati, acest prototip n-a fost terminat pana la sfarsitul razboiului. Mai aveau nevoie de doar cateva zile ca sa-l termine, atunci cand sovieticii au capturat fabrica Daimler-Benz de la Berlin-Marienfelde, ei punand mana pe 4 sasiuri de Panther F/Panther II (proveneau de la Panther G) si mai multe turele Schmalturm. Tunul KwK 42, avea urmatoarele caracteristici: calibrul 75 mm/70 calibre; lungimea tevii 5,25 m; tunul era semi-automat, avand recul maxim de 430 mm; cantarea 1000 kg; bataie maxima 10 km; sisteme optice de ochire si vizare: TZF-12/12 a si Sfl.ZF; putea distruge blindaj de: 138 mm de la 100 m/124 mm de la 500 m/111 mm de la 1000 m/99 mm de la 1500 m/89 mm de la 2000 m; proiectile: Pzgr.39/42 (Panzergranate 39/42, cu urmatoarele caracteristici: greutate obuz 14,3 kg; explozibil –RDX; lungime obuz 640 mm; viteza initiala a proiectilului 925 m/s)/Pzgr. 40/42 (Panzergranate 40 Hk, proiectil perforant AT cu miez din tungsten, cu urmatoarele caracteristici: greutate obuz 11,55 kg; lungime obuz 875,2 mm; viteza initiala a proiectilului 1120 m/s; putea penetra blindaj de: 194 mm de la 100 m/124 mm de la 500 m/111 mm de la 1000 m/99 mm de la 1500 m/89 mm de la 2000 m)/Sprgr.42 (Sprenggranate 42, proiectil cu mare putere de explozie, cu urmatoarele caracteristici: greutate obuz 11,14 kg; lungime obuz 929,2 mm; viteza initiala a proiectilului 700 m/s).
Tunul calibrul 75 mm, KwK 42 L/70
Tunul calibrul 75 mm, KwK 42 L/70 (in evidentele germane apare sub denumirea de “7,5 cm, Panzerabwehrkanone 42”), realizat de catre firma Rheinmetall-Borsig AG din Unterlub, avand incarcare semi-automata si o rezerva interna de 79 proiectile, tubul proiectilului tras fiind evacuat automat dupa tragere, putand fi reincarcata rapid. Arma era performanta, lungimea tunului, supradimensionarea camasii proiectilului si energia cinetica mare a acestuia, asigurau calitati deosebite in penetrarea blindajelor inamice. Mai mult decat atat, traiectoria proiectilului era una mai mult dreapta ceea ce marea acuratetea loviturii, darea focului se facea electric. Unii experti considera tunul de pe Panther superior celui de 88 mm de pe Tiger (KwK 36 L/56), in ceea ce priveste capacitatea de perforare a blindajelor.
Blindajul de forma cilindrica ce proteja tunul, descris mai sus,spre exemplu, cu greu putea fi perforat de tunul calibrul 76 mm de pe T-34, dar nici cel de calibrul 75 mm de pe Sherman-ul american nu era mai breaz (daca un Sherman avea ghinionul sa dea de un Panther, victima scria pe el, chiar si de la 2000 m). Arma avea urmatoarele caracteristici: calibrul 75 mm; lungime 5,25 m; greutate 1000 kg; elevatie cuprinsa intre -8˚/+18˚(la Panther I Ausf A); arma era montata in turela putandu-se roti 360˚; sistem de vizare si ochire: TZF 12, TZF 12a, TZF 13, SfiZF, WZF 2/2;recul maxim 430 mm; proiectile: Pzgr.39/42 (Panzergranate 39/42) –penetrare blindaj, exploziv de mare putere (RDX), greutate proiectil 7,2 kg; viteza initiala a proiectilului 925 m/s; putea penetra blindaj de: 138 mm de la 100 m/124 mm de la 500 m/111 mm de la 1000 m/99 mm de la 1500 m/89 mm de la 2000 m; Pzgr 40/42 (Panzergranate 40/42) –proiectil AT din tungsten, greutate proiectil 4,75 kg; viteza initiala a proiectilului 1120 m/s; putea penetra blindaj de:194 mm de la 100 m/174 mm de la 500 m/149 mm de la 1000 m/127 mm de la 1500 m/106 mm de la 2000 m; raza maxima de actiune a tunului era de 10 km, putand trage si cu proiectile HE, Sprgr.42 (Sprenggranate 42) –greutate proiectil 5,74 kg, viteza initiala a proiectilului 700 m/s –dar era rar utilizat in rol de sprijin de artilerie. Majoritatea tancurilor Panther aveau munitia dispusa in turela, ceea ce reprezenta un mare pericol in caz de perforare a acesteia, unul dintre punctele slabe ale acestor tancuri.
Datorita performantelor sale, dupa razboi, arma a fost fabricata de catre francezi, sub numele de CN-75-50, echipand tancul AMX-13. Chiar si Israelul a folosit aceasta arma, ea fiind montata pe tancuri Sherman ce aveau turela modificata, numite de catre ei, Super Sherman.
AMX-13
Blindate care au facut istorie-Panther si Tiger, Felinele Germane (III)
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.
www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…
www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…
zonepsico.wordpress.com
www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…
www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp -
www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/
wehrmacht-history.com
ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…
www.navweaps.com
BLINDATE CARE AU FACUT ISTORIE – PANTHER SI TIGER –FELINELE GERMANE (VII)
Partea a VII-a
Asa cum mentionam mai sus, printre firmele chemate sa proiecteze un nou blindat s-a aflat si firma Adler, constructoare de piese si subansamble auto. Acestei firme i s-a cerut realizarea unui tanc ce urma sa cantareasca 100 tone. N-a reusit sa faca acest lucru, neavand nici timp si nici experienta necesara, proiectul ajungand la un prototip partial asamblat, capturat de catre britanici, dus in Anglia si “puricat”, ajungand dupa toate probabilitatile in lada de gunoi, fiind casat. Si asta n-a fost singurul proiect ce a ramas in pom dar le vom lua la rand, fiindca sunt deosebit de interesante!
Germanii, intentionau realizarea unei variante de Panther (cel mai probabil acesta urma sa fie de fapt, Panther II. Cel mai probabil acesta urma sa aiba 57 tone), pe care au numit-o E-50 (Panzerkampfwagen IX, dar apare in specificatiile germane ca: TSM 1536), fiind considerat blindat greu, urmand a avea cel mai probabil 57 tone, fiind dotat cu o versiune imbunatatita a motorului Maybach HL 230, numit HL 234, capabil sa scoata 900 CP, iar folosind injectia de carburant ar fi ajuns la 1200 CP. Era in linii mari identic cu Tiger II, coca, locul de amplasare a rezervoarelor de combustibil, radiatoarelor si ventilatoarelor erau la fel. Teoretic, urma sa atinga viteza maxima pe sosea de 60 km/h (40 km/h pentru E-75), dar ideea principala pe care s-a mers era construirea pe aceeasi linie de montaj a ambelor blindate (E-50 si Tiger II), fara a se modifica fluxul tehnologic.
Proiect E-50
E-75
Desi se ajunsese la ideea logica ca tancurile prototip si cele aflate pe linia de productie trebuiau sa aiba piese si subansamble comune, era deja prea tarziu, timpul nu mai tinea cu inginerii si proiectantii germani. Cu toate acestea, atunci cand au evaluat prototipul nefinalizat, britanicii au remarcat simplitatea acestuia fata de vechile Panther si chiar fata de Tiger II/King Tiger/Tigrul Regal, cu care avea asemanari (mai mult chiar, s-au inspirit dupa proiectele germane in realizarea tancului Centurion). Astfel, E-50 avea: doar 12 roti fata de 32 la Panther; transmisie dispusa in partea spate; ca armament urma sa aiba tunul de pe Tiger II, calibrul 88 mm, KwK 43 L/71, dar era avut in vedere si tunul calibrul 75 mm, KwK 42, dar fara frana de recul. Desi urma sa fie mai mare si mai usor de fabricat decat Panther, fiind identic in multe privinte cu King Tiger, inclusiv in ceea ce priveste turela Schmalturm, sistemele de vizare si ochire, cele in infrarosu, radio, etc (sisteme descrise in cursul acestui articol), E-50 ca si E-75 (un alt proiect din seria E, si asta ramas doar la nivel de intentie), urma sa fie incununarea intregii scoli ingineresti germane in ceea ce priveste constructia de blindate.
Despre el, cuvintele unuia dintre expertii britanici care l-au evaluat, n-au nevoie de niciun comentariu: “A avut ghinion, noi am fost cei norocosi!”. Si chiar au avut, fiindca E-50/75, daca germanii ar fi avut timp si resurse, iar razboiul se prelungea pana in 1946-1947, urmau sa devina coloana vertebrala a diviziilor blindate, scotand din peisaj blindate mai vechi, precum Panzer III/IV, chiar si Panther primele variante, ce s-ar fi transformat in vanatoare de tancuri, tunuri si obuziere autopropulsate. Si, daca adaugam la aceste blindate fantastice, noile arme pe care le dezvolta industria germana, precum noi arme de asalt, rachete ghidate AA si AT, rachete balistice V-2/3/4, submarine si avioane cu reactie, inclusiv bombardiere cu raza lunga de actiune, altfel ar fi fost, cu siguranta, harta Europei si a Lumii. Poate Romania ramanea Regat, poate comunismul disparea, poate, poate…Cand scriu aceste randuri nu ma pot gandi cu amaraciune ce-am fost si ce-am ajuns ca tara si industrie, ce puteam fi si nu suntem, ca armata si popor. Suntem, vai noua, doar o tara pe harta, fara perspectiva si viitor! Iertata-mi fie dizertatia, total nelalocul ei in acest articol, dar ROMANIA ma doare, chiar daca multora nu le mai pasa…
Chiar daca cel de-al Treilea Reich a murit, proiectele sale inovatoare s-au regasit, dupa razboi, in toate blindatele lumii, fie c-au fost americane, sovietice, britanice, frantuzesti ori israeliene. Categoric, din punctul meu de vedere, blindatele germane, tehnica si tehnologia militara germana, ingineria si cercetarea germana, au fost cele mai bune din lume.
E-100 in teste
Un alt proiect din seria E, bazat pe Panther si Tiger, a fost cel al tancului super-greu, E-100 (apare in evidentele germane ca: Gerat 383/TG-01. Waffenamt, a trasat sarcina realizarii E-100 firmei Adlerwerkte, in 1943, proiectul derulandu-se in parallel cu cel al firmei Porsche, 205 Maus). Acest proiect avea la baza sasiul de Tiger II, dar urma sa fie echipat cu turela Maus (intr-un final, l-au numit Tiger-Maus. Turela era insa monstruoasa, avand: blindajul cuprins intre 190-250 mm; rezerva interna de: 32 proiectile calibrul 128 mm/200 proiectile calibrul 75 mm). El urma sa fie fabricat de catre firma Henschel, avand urmatoarele caracteristici: greutate 140 tone; lungime 10,27 m; latime 4,48 m; inaltime 3,29 m; echipaj 6 oameni; blindaj cuprins intre 130-240 mm; ca armament principal erau avute in vedere trei modele de tunuri de mare calibru: PaK 44 L/55, calibrul 128 mm/KwK 44 L/38, calibrul 150 mm/KwK 44, calibrul 173 mm (PaK –Panzer Abwehr Kanone –Tun AT); un tun coaxial cu unul dintre cele trei tunuri, calibrul 75 mm, KwK 44 L/36 si 5 mitraliere calibrul 7,92 mm, MG-34; motor: Maybach HL-234, V-12, 900/1200 CP/9,25 CP/tona; viteza maxima pe sosea de 30-40 km/h; autonomie pe sosea de 120 km. Tancul, conform expertilor germani, ar fi costat 6100000 RM, dar ar fi fost capabil sa distruga blindaje de 185-308-334-420 mm de la mare distanta, rata de foc fiind probabil cuprinsa intre 2-4 proiectile/minut, cu armamentul principal si in functie de calibrul tunului, rezerva interna de proiectile fiind cuprinsa intre 24-42 de obuze (in functie de calibrul tunului), elevatia tunurilor cuprinsa intre -8/+24 grade.
Povestea acestui monstru este deosebit de interesanta. Proiectarea a inceput in anul 1943,in paralel cu prototipul Maus realizat de catre firma Porsche, fiind de fapt o extindere a sasiului de Tiger II. A fost realizat doar sasiul, deoarece Hitler a ordonat abandonarea sa, in 1944, in favoarea proiectului MAUS. Urma sa aiba trei versiuni de turele: identica cu cea de pe Tiger II (echipata insa cu un tun calibrul 128 mm, KwK 44 L/55), turela Maus (urma sa fie echipata cu tun: calibrul 128/150/170 mm + unul coaxial calibrul 75 mm) si cea Krupp (urma sa dispuna de tun calibrul 128 mm, KwK 44 L/55 (KwK-Kampf Wagen Kanone-tun montat pe tanc si o rezerva interna de 75 proiectile).
E-100 in varianta AA Alligator
Turelele, in functie de varianta, urmau sa dispuna de blindaj cuprins intre 40/60 mm-240 mm. Mai existau si doua variante exotice, una destinata apararii AA, echipata cu doua tunuri de calibrul 55 mm, numita Alligator, cealalta echipata cu un tun de mare calibru, 152/170 mm, numita Krokodil –ambele ramase doar pe hartie. Oricum, inginerii germani aveau in vedere dotarea seriei E cu mai multe variante de tunuri, precum: E-50: KwK 42 L/70 (calibrul 75 mm); KwK 45 L/100 (calibrul 75 mm); KwK 43 L/71 (calibrul 88 mm); KwK 46 L/100 (calibrul 88 mm); KwK 45 L/52 (calibrul 105 mm)/E-75: KwK 43 L/71 (calibrul 88 mm); KwK 45 L/52 (calibrul 105 mm); KwK 46 L/68 (calibrul 105 mm); KwK 44 L/55 (calibrul 128 mm)/E-100: KwK 44 L/55 (calibrul 128 mm); KwK 44 L/38 (calibrul 150 mm).
E-100 Krokodil
KwK 43 L/71, derivat din celebrul tun AT de calibrul 88 mm, PaK 43/41, era utilizat si de catre Tiger II si Jagdpanther, dar urma sa echipeze si Panther II/Panther F, putand trage mai multe tipuri de proiectile: PzGr. 39/43 APCBC-HE (greutate proiectil 10,4 kg; viteza initiala a proiectilului 1000 m/s; putea penetra blindaj de: 202 mm de la 100 m/185 mm de la 500 m/165 mm de la 1000 m/148 mm de la 1500 m/132 mm de la 2000 m/probabil 80-90 mm de la 4000 m.
Tiger II cu tunul KwK43 L/71
Bataia maxima era undeva la 16 km); PzGr. 40/43, penetrare blindaj (greutate proiectil 7,3 kg; viteza initiala a proiectilului 1130 m/s; putea penetra blindaj de: 238 mm de la 100 m/217 mm de la 500 m/193 mm de la 1000 m/171 mm de la 1500 m/153 mm de la 2000 m/probabil 100-100 mm de la 3000 m); Gr.39/3 HL, cu mare putere de explozie; greutate proiectil 7,65 kg; viteza initiala a proiectilului 600 m/s; putea penetra blindaj de 90 mm. O alta varianta a tunului AA de calibrul 88 mm, a fost KwK 36 L/56, utilizat de catre Tiger I (o arma foarte puternica, capabila sa faca praf orice blindat Aliat de la 1200-1500, la nivelul anilor 1942-1943, chiar si-n 1944. Arma era realizata de catre firma Krupp, angrenata dealtfel in intregul efort de inarmare nazist. Pentru Tiger, programul fabricarii de tunuri la Krupp s-a numit “Tigerprogram”), putand trage mai multe tipuri de proiectile: PzGr. 39 APCBC (greutate proiectil 10,2 kg; viteza initiala a proiectilului 800 m/s; putea penetra blindaj de: 120 mm de la 100 m/110 mm de la 500 m/99 mm de la 1000 m/91 mm de la 1500 m/83 mm de la 2000 m/probabil 50-60 mm de la 3000 m); PzGr. 40, penetrare blindaj cu miez din tungsten (greutate proiectil 7,3 kg; viteza initiala a proiectilului 930 m/s; putea penetra blindaj de: 171 mm de la 100 m/156 mm de la 500 m/138 mm de la 1000 m/123 mm de la 1500 m/110 mm de la 2000 m/probabil 80-90 mm de la 3000 m); Gr.39 HL, proiectil AT cu mare putere de explozie; (greutate proiectil 7,65 kg; viteza initiala a proiectilului 600 m/s; putea penetra blindaj de: 90 mm de la maxim 3000 m).
PAK 44
KwK 44 L/55, deriva din tunul greu AT, realizat de catre Krupp dupa experienta trista de pe frontul sovietic, incepand cu anul 1943, in numar mic, de doar 51 exemplare. Urma a fi adaptat montarii in turela, dar in varianta pe afet, avea urmatoarele caracteristici: greutate 10,16 tone; calibrul 128 mm; lungimea tevii 7,02 m; greutate proiectil: 28 kg, cel cu mare putere de explozie/28,3 kg, cel AT (PzGr. 43, putand penetra blindaj de: 200/230 mm de la 1000 m/148 mm de la 2000 m); elevatie cuprinsa intre -7◦/+45◦; viteza initiala a proiectilului 935 m/s; raza maxima de actiune de aproximativ 24,5 km. Aceasta arma a echipat si Jagdtiger (Sd.Kfz 186),dupa unele surse sub numele de 12,8 cm PaK 80/80 PJK (probabil, in aceasta varianta, cam 100 de bucati au fost produse. Unele surse il mentioneaza ca PaK 44)
E-100 cu tunul KwK 44 L/38
KwK 44 L/38, calibrul 150 mm, deriva cel mai probabil din obuzierul greu, 15-cm sFH 18 (M)/15-cm schwere Feldhaubitze 18 (sursele sunt nesigure in privinta provenientei KwK 44 L/38, dar Sfh 18M avea urmatoarele caracteristici: calibrul 150 mm; lungimea tunului 4,44 m; greutate totala 6,30 tone; elevatie cuprinsa intre -3◦/+45◦; viteza initiala a proiectilului 460/520 m/s; raza maxima de actiune de aproximativ 13,5 km; greutate proiectil 46,3 kg), ori dintr-o varianta navala a acestuia (posibil, realizata pentru Kriegsmarine, dar navele dispuneau de tunuri de 150 mm), urmand sa aiba o rezerva interna de 28 proiectile, putand penetra blindaj de 334 mm, rata de foc fiind de 2-3 proiectile/minut.
17 cm Kanone 18 in Morserlafette
PaK 44/46 L/71, calibrul 170 mm, era realizat de catre Krupp (incepand din 1942), firma Hanomag ocupandu-se de integrarea sa pe blindate. Obuzierul de mare calibru, in varianta pe afet si roti (apare in evidentele germane ca “17 cm Kanone 18 in Morserlafette”), avea urmatoarele caracteristici: greutate: pregatit pentru transport 23,37 tone/pregatit pentru lupta 17,52 tone; lungime 8,53 m; elevatie cuprinsa intre -6°/+50°; viteza initiala a proiectilului 925 m/s; raza maxima de actiune de aproximativ 30 km; rata de foc 4-5 proiectile/minut. Varianta destinata blindatelor ar fi avut teava marita la 12 m, dar rata de foc ar fi scazut la maxim 3 proiectile/minut, putand penetra blindaj de: 281/355 mm de la 1000 m/88 mm de la 1500 m. Rezerva interna de proiectile nu este cunoscuta cu certitudine, dar probabil ar fi aratat astfel: HE-30 de obuze; AP-31 de obuze; HEAT -36 de proiectile (exista speculatii ca germanii dezvoltau un proiectil APFSDS –Proiectil perforant subcalibru stabilizat cu ampenaje, cu sabot si manson detasabil, de calibru 170 mm, ce urma sa aiba viteza initiala de peste 1200 m/s. Acest proiectil urma sa fie utilizat pe blindate, dar informatia nu este sustinuta de dovezi, asa ca trebuie tratata ca atare).
Waffenamt, a trasat sarcina realizarii E-100, firmei Adlerwerkte, in 1943. La ordinul lui Hitler s-a sistat proiectul in 1944, Fuhrer-ul fiind atras, din considerente neclare, de proiectul mamut Porsche 205 Maus (un proiect de tanc gigant, ce-ar fi cantarit peste 200 tone, dar a carui valoare militara era indoielnica). Dealtfel, este neclara si ilogica orientarea germanilor spre asemenea tancuri super-grele, precum cele din seria E, proiecte extrem de greu de realizat de catre o industrie aflata in colaps, cu atat mai mult cu cat, in Europa devastata de razboi, inclusiv in Germania muribunda, nu prea mai exista infrastructura capabila sa suporte asemenea mastodonti (cai ferate, sosele, poduri, etc.). O explicatie ar putea fi dorinta germanilor de a crea blindate capabile sa suporte lovituri multiple, inclusiv din partea Aviatiei Aliate ce domina cerul Germaniei, si-atunci au mers pe blindaj masiv, tunuri de mare calibru si capabilitati de aparare AA –toate acestea cuprinse in aceste proiecte.
Spre exemplu, in 1945, sovieticii au gasit planuri si schite ale unor variante de E-100 si Maus, echipate cu doua tunuri AA de calibrul 88 mm (conform documentelor Waffenamt, fiecare battalion de tancuri E-100 si Maus, urma sa dispuna de cel putin trei asemenea blindate cu rol in apararea AA, din 1946-1947). Acesti giganti, urmau sa se numeasca Flakzwilling E-100/Maus, urmand a avea urmatoarele caracteristici, dupa toate probabilitatile: greutate 150/170/188/peste 200 tone; armament: doua tunuri AA de calibrul 88 mm; lungime peste 10 m; elevatia este necunoscuta, dar conform schitelor ar fi putut trage aproape pe verticala, si, foarte probabil, tunurile erau automatizate complet; latime 4,48 m; inaltime vehicul 3,30/3,70 m; motor Maybach HL-234 sau o varianta Diesel, B-517; transmisie automata, Mekydro, cutie de viteze in 12 trepte (8 inainte, 4 inapoi); echipament radio FuG 5/7/12, posibil chiar FuG 16; viteza maxima pe sosea era probabil de 20/40 km/h, dar se considera ca in teren accidentat ea n-ar fi depasit 12/24 km/h; echipaj 8 oameni.
Flakzwilling E-100/Maus
Cu toate acestea, au fost realizate doua prototipuri, unul dintre acestea se pare ca exista la fabrica Henschel din Paderborn, nefinalizat si fara turela. Celalalt, ce avea sasiul finalizat, a fost gasit de britanici pe terenul de testare de la Haustenbeck, tot langa Paderborn. Ambele prototipuri n-aveau armamentul montat, acesta nefiind gasit in fabrica din Paderborn.
WW
Blindate care au facut istorie: Panther si Tiger (VI)
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.
www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…
www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…
zonepsico.wordpress.com
www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…
www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp -
www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/
wehrmacht-history.com
ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…
www.navweaps.com
BLINDATE CARE AU FACUT ISTORIE – PANTHER SI TIGER –FELINELE GERMANE
Partea a VI-a
Inainte de a merge mai departe este necesar sa ne oprim asupra echipamentelor radio ce au dotat tancurile Panther si Tiger (ca de altfel, majoritatea vehiculelor blindate sau nu, realizate de catre industria germana), mentionand faptul ca acestea erau considerate printre cele mai bune din lume in acei ani, fiind copiate ulterior de catre Aliati si sovietici. Erau cunoscute sub denumirea de FuG (prescurtare de la “Funk Great/Funkgeraetesaetze”), Panther si Tiger dispunand, in functie de varianta, de sistemele FuG-5/7/12. FuG-5, avea urmatoarele performante: raza maxima de emisie-receptie 310 m; greutate 50 kg; putere 10 Watt (unele dintre turelele Schmalturm, erau dotate cu FuG-5 in varianta modernizata, numite FuG-5M, ce avea raza maxima de emisie-receptie de 620 m si puterea de 20 W), opera intre 27,2-33,3 MHz. FuG-7, avea urmatoarele performante: raza maxima de emisie-receptie 415 m; greutate 70 kg; putere 20 Watt, opera intre 42-47 MHz. FuG-12, avea urmatoarele performante: raza maxima de emisie-receptie 710 m; greutate 150 kg; putere 80 Watt.
FUG-5
FUG-7
FUG-8
FUG-16
Revenind la Panther II, OKW (Oberkommando der Wehrmacht) –Inaltul Comandament al Armatei Germane, a hotarat demararea productiei de Panther F la sfarsitul lui 1944, primele 50 de unitati urmand a iesi pe portile fabricii Daimler-Benz in februarie 1945, urmand ca din mai 1945 si fabricile Krupp, MAN si MNH sa se alature productiei. Aceasta intentie era insa nerealista, cel de-al Treilea Reich traindu-si ultimele zile, aflat in haos si in imposibilitatea de a mai face ceva. Dar, cum tenacitatea si seriozitatea germana sunt binecunoscute, firma Daimler-Benz si-a luat sarcina in serios, facand mai multe teste pe sasiu de Panther G, a unor turele Schmalturm. Asta in aprilie 1945, dar nu se stie cert daca asemenea tancuri prototip au participat la luptele pentru apararea Berlinului, desi veterani germani considera ca le-au vazut. Informatia este incerta, cel mai probabil a existat un unic prototip, si acesta nefinalizat.
Panther F
Interesant este faptul ca germanii, spre sfarsitul razboiului, au incercat sa standardizeze productia de blindate, demarand un program numit E/Entwicklung, ce inseamna “dezvoltare”. El a fost demarat insa prea tarziu, la ordinul Heereswaffenamt (HWA), Departamentul Tehnic al Armatei Germane, ce constientiza faptul ca trebuia sa-si conserve si rationalizeze forta de munca, fabricile si materiile prime, ce incepeau sa se “subtieze” vizibil in urma bombardamentelor Aliate si a inaintarii spre inima Germaniei, a acestora. Ca urmare, s-a cerut revizuirea programului constructiei de blindate, cerandu-se in mod expres, economii financiare si materiale, standardizarea pe cat posibil a pieselor si subansamblelor, un nou design al turelelor pentru a permite instalarea unor arme de mare calibru, realizarea unor munitii cu performante superioare. Desi programul parea realist, adecvat momentului si promitator, pana la urma, in dorinta lor de a avea “totul” la standarde cat mai inalte, au uitat o regula de baza atunci cand vrei sa faci mai mult si mai repede, si anume: NU TE COMPLICA (sovieticii n-au uitat-o, ba chiar au aplicat-o!).
Mai mult decat atat, HWA a facut o greseala grava, posibil din disperare si fortata de imprejurari, angrenand in acest program firme ce n-aveau experienta in constructia de blindate, toti fiind producatori de piese si subansamble, cutii de viteze, sisteme de franare, etc, pentru MAN si DB, precum: Klockner-Humboldt-Deutz din Ulm, Argus din Karlsruhe, Adler din Frankfurt. Ca urmare, s-au realizat aproximativ 50 de schite, ale unor blindate cu adevarat impresionante, insa, marea lor majoritate n-au depasit stadiul de schita. Spre exemplu, acestor firme li s-a trasat sarcina sa realizeze blindate de 10/25/50/75/100 de tone, in conditiile in care ele n-aveau dotarile tehnice si liniile de montaj necesare, forta de munca calificata in productia de blindate, iar despre materii prime nici nu mai incape vorba.
Un singur succes a avut initiativa HWA –a reusit sa mentina o productie relativ stabila de blindate, spre sfarsitul razboiului, asta in conditiile in care Germania se afla sub asalt aerian si terestru, cu infrastructura, depozitele, fabricile si utilitatile portuare, tocate marunt de masina de razboi a Aliatilor. Au facut asta intr-un mod rusinos, folosind prizonieri de razboi si detinuti din lagarele de concentrare, fortati sa munceasca in fabricile germane, subnutriti si batjocoriti, multi pierzandu-si viata ori fiind executati pentru epuizare, sabotaj si alte greseli inchipuite. Interesant este faptul ca ideologia nazista nu permitea munca femeilor germane, “ariene”, in propriile fabrici, inlocuind barbatii aflati pe front (situatia nu era deloc roza. Spre sfarsitul razboiului, nazistii au adunat tot ce se putea –veterani din WW I, pustani de 16 ani, bolnavi cronici, chiar si marinari din Kriegsmarine, aruncandu-i in prima linie, instruiti ca vai de ei, doar pentru a castiga ceva timp, amanand inutil inevitabilul. Marea majoritate a acestora au murit inutil pentru o cauza in care nu mai credeau de mult –Reich-ul de 1000 de ani!) asa cum procedau dealtfel, sovieticii, americanii si britanicii. Femeile “ariene” erau destinate asa-zisului program national-socialist, numit cei trei K- “Kirche, Kuche, Kinder” (Biserica, Bucatarie, Copii), demarat la jumatatea anilor *30, unica lor indatorire sacra fiind procrearea de noi “arieni”, si intretinerea la cote inalte a “moralului” luptatorilor germanici. Si, daca tot vorbim despre Germania, nu putem trece cu vederea ororile naziste si ideologia idioata, inumana si criminala, ce a permis “supraoamenilor arieni, descendenti din Thor”, sa aduca durere si drame de neimaginat pentru o minte normala, unor oameni a caror singura vina era ca nu se nascusera…arieni.
Deviza era “Germania creste puternica prin mame si copiii sanatosi”, femeile “ariene” fiind incluse in organizatia Lebensborn (“Fantana vietii”, creat de catre SS la ordinul lui Heinrich Himmler, dispunand de spitale, crese si orfelinate, luand in “ingrijire si educare” –bineanteles, in spiritul “educativ-formativ” al doctrinei naziste, inclusiv copiii blonzi din tarile ocupate, cu deosebire Olanda, Belgia, Norvegia, Danemarca, Polonia). Iata ce spunea Himmler cu privire la Lebensborn: “Vom fi in masura sa avem 200 de regimente in fiecare an. Cei 500000-600000 de noi arieni, ar putea produce milioane de marci. Puterea acestor soldati si muncitori va construi Germania Mare”. Punct, revenim la “monstri” nostri!
WW
Blindate care au facut istorie-Panther si Tiger V
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera. Internet.
www.mapn.ro/…/Armata%20romana%20si%20evolutia%20armei%2…
www.oocities.org/…/pzpanther/pzpanther-d…
zonepsico.wordpress.com
www.bzi.ro/proiecte-imposibile-tancul-nazist-de-1-000-de-tone-2065…
www.wwiivehicles.com/…/pzkpfw-v.asp -
www.cartula.ro/forum/topic/987-romanian-panther-colors/
wehrmacht-history.com
ww2drawings.jexiste.fr/…/German-Armor.h…
www.navweaps.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.