Secrete.

luni, 4 februarie 2013

Artar – tratamente naturiste artar

Artar – tratamente naturiste artar


Denumire stiintifica artar:

Acer platanoides Fam. Aceracee

Denumire populara artar:

paltin

Proprietati terapeutice artar

- calmează în cazul gutei durerile, se foloseşte atât intern cât şi extern.

Afectiuni care se trateaza cu artar:

boli tratate cu artar: dureri diverse aplicat extern sau intern, gută, inflamaţii articulare, înţepături de insecte, reumatism.

Tratamente naturiste cu artar – mod de preparare artar:

- frunzele proaspete de artar se pun pe locurile dureroase sub formă de comprese şi se ţin până la trecerea durerii.
- la un litru de vin de bună calitate se va pune o mână de frunze de artar şi se va fierbe la foc mic timp de jumatate de ora. Se strecoara apoi si se completeaza pana la un litru de vin. Se foloseşte sub forma de comprese sau intern câte 10 ml – o lingură de supă de 3 ori pe zi, pentru afecţiunile interne.

Artarul in traditia populara

Este preţuit pentru lemnul său mătăsos , alb cu nuanţe gălbui. Se folosea la confecţionarea mobilierului. Seva dulce, abundentă primăvara era forte căutată de copii. Se obţinea prin  crestarea scoarţei.
Frunzele, şi mai ales scoarţa se folosea pentru colorarea în negru.
În unele părţi “fluturii de arţar” (fructele cu aripi divergente), fierţi în apă se foloseau contra dizenteriei, diareei sau se folosea decoctul scoarţei sau chiar plămădită în rachiu. Se mai întrebuinţa contra rănilor. Pentru “dor de inimă” se fierbeau flori de arţar  şi se bea dimineaţa şi seara.



Avrameasca – tratamente naturiste avrameasca


Denumire stiintifica avrameasca:

Gratiola officinalis Fam: Scrophulariaceae

Denumire populara avrameasca:

crestineasca, milostiva

Proprietati terapeutice avrameasca:


 - este foarte buna in afectiunile pulmonare si respiratorii: avrameasca produce o lubrifiere a sputei, uşurează respiraţia se indică mai ales la bolile aparatului respirator.
- avrameasca este diuretică, ajută chiar la diferite afecţiuni la refacerea celulară.

Atentionari avrameasca:

- avrameasca se administreaza doar cu acordul medicului datorită faptului că este un vomitiv foarte periculos. Medicul va indica şi afecţiunile la care se poate administra.

Avrameasca in traditia populara

Decoctul de avrameasca se folosea in trecut contra bubelor dulci. Se mai dădea la tuse, durere de stomac şi friguri.
Pusă în miere, avrameasca în amestec cu hrean, busuioc, şi iarbă puşcată se lua contra tuberculozei.
În unele părţi decoctul de avrameasca era luat de femeile care nu aveau copii. Frunzele se opăreau cu apă fiartă şi se luau dimineaţa în boli de stomac.


Boz – tratamente naturiste boz – ceai de boz


Denumire stiintifica boz:

Sambucus ebulus Fam. Caprifoliaceea

Denumire populara boz:

bozie

Mod de preparare boz:

- ceai de boz – se prepara dintr-o linguriţă de rădăcină de boz  la 500 ml de apă. Dupa ce se fierbe timp de 5 minute se strecoara. Se pot consuma în cursul unei zile, maximum această cantitate.
- 1 linguriţă de frunze mărunţite de boz se vor pune la 500 ml apă clocotită. Se lasa acoperit 10 minute apoi se strecoara. Se va consuma în cursul unei zile 250- 500 ml de ceai.
- tinctura de fructe de boz se prepară ca cea de soc dar administrarea este doar jumătate din cea a socului fiind mai puternic acesta.

Bozul in traditia populara

In trecut boabele de boz erau folosite pentru colorat.
În medicina populară bozul era una dintre cele mai importante plante. Decoctul rădăcini se lua în gură contra durerilor de dinţi.

Pentru răceli, reumatism, se făceau băi generale sau locale, cu decoct fiert într-o căldare, apoi turnat în vasul de baie. În Ialomiţa se scălda bolnavul răcit sau îi făceau abureli până începea să curgă năduşeala pe el. În timp ce se făcea abureala se aşterneau pe un cearceaf foi de boz, se aşeza bolnavul pe ele, se acoperea cu o învelitoare groasă. Bolnavul cădea într-un somn greu, năduşea de nu mai ştia de el şi apoi îşi revenea, se uşura.
Cu decoct se spălau umflăturile, mătricile, scrântiturile, obrintelile, iar cu resturile lor se făceau legături, oblojeli. Rădăcina de boz se fierbea bine, cu tătăneasă, peliniţă şi rădăcină de brusture, se punea apoi pe ele făină de secară, piper negru, undelemn şi tărâţe de grâu, iar cu amestecul obţinut se făceau cataplasme pentru durerile de mijloc, de şale.
Rădăcina plămădită  în rachiu se lua contra constipaţiei, fiind un purgativ drastic, periculos.
Ceaiul din frunze se dădea în Vrancea copiilor contra crampelor, iar decoctul mai concentrat contra limbricilor. Decoctul din rădăcină sau fructe se întrebuinţa contra ascitei.
Se fierbeau boabele sau rădăcinile pisate, până scădea la un sfert şi se beau 3 păhărele pe zi; sau se fierbeau boabe coapte cu 500 g zahăr până se obţinea o marmeladă care se punea într-o oală curată. Alte 500 g de boabe se punea în 500 ml de spirt sau rachiu bun şi se lăsa să stea câteva zile la căldură. Bolnavul lua câte o linguriţă de magiun şi câte un păhărel din rachiul plămădit cu boabele.
Ceaiul din frunze de boz sau decoct în apă ori vin, în amestec cu alte plante medicinale se folosea contra blenoragiei.
O legătură din boz se punea pe piept celor bolnavi de oftică.



Aglica – tratamente naturiste aglica – ceai de aglica



Denumire stiintifica aglica:

Filipendula hexapetala Fam. Rosaceae

Denumire populara aglica:

crop, chimen, marar, marariu, mărar de grădină, mărar tare, mărariu, mărăraş, mărariu, morar, morariu.

Afectiuni care se trateaza cu aglica:

boli tratate cu aglica: astm, diaree, dizenterie, hemoragii, hemoroizi, răni.

Tratamente naturiste cu aglica:

- in tratamente se foloseşte doar rădăcina de aglica

- ceai de aglica – din 2 linguriţe de rădăcină mărunţită la 250 ml apă. Acest amestec se fierbe 5 minute, si apoi se strecoară. Aceste ceaiuri se pot consuma in cantitate moderata, aproximativ 3 pe zi

Aglica in traditia populara

In traditia populara exista foarte multe intrebuintari cum ar fi: din rădăcinile uscate si amestecate cu untură se făcea o alifie pentru afectiuni ale pielii, eczeme.
Florile se foloseau la prepararea unei lotiuni pentru cresterea parului iar in Munţii Apuseni, din tulpini uscate se făcea un ceai contra diareei.
Ceaiul din flori de aglica se bea in traditia populara contra tusei, nădufului şi vărsăturilor de sânge. Rădăcina macerata în rachiu se dădea femeilor dupa nastere şi bărbaţilor, care aveau dureri şi umflături de testicule.

Sapurnita – tratamente naturiste sapurnita


Denumire stiintifica sapurnita:

Saponaria officinalis. Fam. Caryophyllaceae

Denumire populara sapurnita:

băşică de ali din vânt, berbecei, buruiană albă, ciuin, iarbă de saponit, floare de săpun, floarea călugărului, floarea studentului, flori albe, flori bălai, flori de parfum, flori de tăietură, grozdică, juni, odogaci, rupturi de mal, săponel, săpunaşi, săpunel, săpunul calului, săpunul popii, soponariţă, spumăriţă, văcăriţă.

Proprietati terapeutice sapurnita:

Radacina
Intern:
- un bun expectorant
-  se foloseste pe post de diuretic
-  stimuleaza contractia vezicii biliare si a cailor biliare si provoaca golirea continutului lui contra viermilor intestinali
Extern:
-  contra viermilor intestinali
-  cicatrizant

 Afectiuni tratate cu sapurnita:

boli: oxiuraza, plagi, eczeme, furunculoze, bronsite, oxiuraza, dischinezii biliare (functii anromale ale vezicii biliare si ale cailor biliare)

 Atentionari sapurnita:

- sapurnita nu se supradozeaza deoarece este foarte toxica; radacina de sapurnita se foloseste numai maruntita (taiata in bucati foarte mici), sub nicio forma nu se pulverizeaza deoarece este foarte iritanta pentru mucoasa nazala. Inj popor, acestei pulberi i se mai spune si praf de stranutat

Mod de preparare sapurnita – decoct de sapurnita

Intern
– prin macerare: se va o lingurita de sapurnita la aproximativ  200 ml de apa rece. Se lasa la macerat aproximatic 8 ore si se bea in mai multe reprize pe parcursul unei zile

Extern
– extern se foloseste decoctul de sapurnita: la 2 lingurit se vor pune 250 de mililitri de apa si se fierbe jumatate de ora. Din acest decoct se consuma in jur de 4-6 linguri pe zi
- pt oxiuri se fac bai de sezut si clisme

Sapurnita in traditia populara

In traditia populara se folosea rădăcina plantei la spălătorii pentru scoaterea oricaror pete de grăsime de pe haine si tesaturi. Se mai folosea la fabricarea anumitor săpunuri dar si pentru spălarea materialelor fine, cum ar fi rufelor de mătase. Daca sunt frecate in mana, florile cu apă fac clabuci şi se pot folosi la spălat.
La tara femeile utilizau decoctul de săpunariţă pentru curatarea sângelui. A avut deasemenea multe si variate întrebuinţări în medicina populară


Anason – tratamente naturiste cu anason


Denumire stiintifica anason:

Pimpinella anisum, fam. Apiaceae

Denumire populara anason:

anason stelat, bădian

Proprietati farmaceutice anason:

Fructe de anason
- aromatizante
- expectorante
- stimuleaza apetitul
- stimuleza secretiile pancreatice si intestinale
-  diuretice
-  calmeaza durerile abdominale si ajuta la eliminarea gazelor
- contra viermilor intestinali
-  antispasmodice intestinale
-  aromatizante, antiseptice, expectorante, stimulează apetitul ajutând digestia, diuretice, stimulează secreţia salivară

Afectiuni tratate cu anason:


boli tratate cu anason: afecţiuni intestinale, afecţiuni respiratorii, afecţiuni urinare (este şi antibacterian), anorexie, artrită,  balonări abdominale, bronşite, cefalee (în special praf sub limbă), diabet, dispepsie, enterite (pentru efectul antibacterian), infecţii intestinale, insomnie, insuficienţă pancreatică şi intestinală, litiaze de orice fel, parazitoze digestive, reumatism, tuse dureroasă uscată, viermi intestinali.

 Contraindicatii anason

 - nu se cinsuma in cazul ulcerului gastro-intestinal, colitelor. Seminteel evchi pto fi toxice asa ca nu se consuma

 Mod de preparare anason: ceai de anason

Ceai de anason – se prepara dintr-o lingurita de anason la 300 ml de apa fierbinte -  dupa aproximativ 20 de minute se strecoara; Ceaiul de anason se in 3 reprize inaintea meselor principale, dar se va utiliza pe perioade scurte deoarece este toxic

Anason in traditia populara

In traditia populara anasonul se întrebuinţa la prepararea unor băuturi alcoolice dar şi ca aromatizant în industria farmaceutică şi alimentară. Ceaiul din frunze sau decoctul din seminţe era folosit in cazul racelilor dar si a raguselii.
Cu seminţe de anason se făceau abureli contra durerilor de cap, iar cu frunzele crude de anason, zdrobite în unt, cataplasme contra durerilor de urechi. Ceaiul sau decoctul se lua în bolile de stomac şi de intestine.


Asmatui – tratamente naturiste si ceai de asmatui


Denumire stiintifica asmatui:

Anthricus cerefolium Fam. Umbelliferae

Denumire populara asmatui:

asmaţuc, asmaţuchi, asmăţile, aţmaţuchi, asmaţuc, chervăl, haşmaciucă, hasmaţuchi, hasmaciuc, hiasmă, tulburea, turburea.

Proprietati terapeutice asmatui:

- antiinflamator
- tonic
- cicatrizant
- rezolutiv

Afectiuni tratate cu asmatui:


boli tratate cu asmatui: afecţiuni oftalmologice (comprese călduţe pe ochii închişi), amenoree, blefarită, constipaţie, cuperoză, eczeme, faringite, galactagog (creşte cantitatea de lapte la tinerele mame), herpes, hidropizie, hemoroizi, inflamarea pleoapelor, înţepături de insecte, litiaze, leziuni iritante, prurit, retenţii urinare, ulceraţii faringiene şi bucale, stomatite. Se poate folosi şi în combinaţii cu alte plante medicinale.
Fructele de asmatui se folosesc şi ele la boli de piele, afecţiuni oculare, cuperoză.

Mod de preparare asmatui – ceai de asmatui

- ceaiul de asmatui se face din 2 lingurite de planta la 250 de ml de apa fiarta. Se lasa acoperit 10 minute si apoi se strecoara. Se opate folosit pe durate mai lungi de timop deoarece nu are efecte negative – este indicat sa se bea 2 cani din acest ceai pe zi.
- daca este folosit pentru uz extern se consuma cantitate dublă de asmatui.
- se poate face şi cremă de asmatui: în 100 g grăsime (untură de porc, unt, vaselină, lanolină, etc) se va fierbe 50 g de plantă mărunţită timp de 3 ore. Dupa ce se strecoara poate fi adaugata miere de albina daca se doreste o consistenta mai mare.

Asmatui in traditia populara

Cultivată pe alocuri pentru cerinţe culinare, frunzele se foloseau la salată sau condiment.
Lăstarii se foloseau contra bolilor de piele. Ceaiul din lăstari floriferi se ia ca stimulent, diuretic. Se mai lua pentru hemoragii uterine.


Ardei – tratamente naturiste ardei


Denumire stiintifica ardei:

capsicum annum, fam. solanaceae

Denumire populara ardei:

ardei borcanos, ardei capia, ardei iute, ardei lung, ardei rosu, ardei verde, besica, boia, chiparca, chiparus, chiparus iute, chiper lung

Proprietati terapeutice ardei:

- ardeiul este un bun vitaminizant si stimulent digestiv
- este indicat in dispepsii atone
-  in aplicatii externe revulsiv si rubefiant (ardei iute) si lumbago, algii reumatice, crampe musculare

Tratamente naturiste ardei:


-  ardeiul este indicat in cazurile de etilismul cronic – se foloseste astfel  tinctura de ardei iute in 10-30 de picaturi in ceai amar de fiecare data cand apare nevoia de consum de alcool
- decoct de ardei iute – se face gargara in caz de oboseala acorzilor vocale – foarte bun pentru oratori, cantareti, profesori
-  ardeiul iute este afrodiziac iar suvul de cartofi cu ardei iute simuleaza sexual
- suc de morcov combinat cu ardei dulce – este un bun drenator biliar si reechilibrant al florei microbiene intestinale
Ardei iute mărunţit  sau măcinat în amestec cu sare, peste care se pune puţin alcool sanitar şi un pic de oţet. Acest amestec se foloseşte la frecţii reumatice. După ce se obţine calmarea durerii, se spala pielea cu apa calda deoarece pot aparea iritatii
Pulbere de ardei luată progresiv începând cu 0,10- 0,30 g o dată şi consumata atat cat se poate, de 3 ori pe zi.
­Tinctura de ardei iute. Ardeiul iute se macina si apoi se va pune peste pulbere de 5 ori mai mult alcool sanitar. Se ţine o perioadǎ de 15 zile agitând des. Este folosit in frecţii care restabilesc circulaţia sângelui, sau pentru a ajuta la alopecii, irigând mai bine pielea capului.


Bame – tratamente naturiste bame


Denumire stiintifica bame:

Abelmoscus esculentus, fam Malvaceae

Denumire populara bame:

bame

Proprietati terapeutice bame:

-  emolient

Afectiuni care se trateaza cu bame:

boli tratate cu bame:  afectiuni respiratorii – laringite, traheite, bronsite, si in gastroenterite cronice

Mod de preparare bame

- bamele se pot folosi in tot felul de preparate culinare. Ca tratament este indicat sa se consume in fiecare zi cate un ceau din 2 linguriţe de plantă mărunţită puse la 250 ml apă care se fierbe timp de 15 minute

Bamele in traditia populara

Cultivată pentru fructele sale, folosite când sunt tinere în alimentaţie. Planta s-a întrebuinţat contra vătămăturii şi a lingori.





MereuSanatos.ro

Aloe vera – tratamente naturiste aloe vera



Denumire stiintifica aloe vera:

Aloe Ferox, Aloe Perryi, Aloe Vulgaris, Aloe Barbadensis

Denumire populara aloe vera:

aloe vera

Afectiuni care se trateaza cu aloe vera:

boli tratate cu aloe vera: abcese, aciditate stomacală, afecţiuni oculare, afecţiuni intestinale, afecţiuni dermatologice, afecţiuni ale gurii, afecţiuni hepatice, alcoolism, alergie, angină, anorexie, arsuri, artrite,  astm bronhic, atonie, boli de nervi, bronşite, cancer, cataracte, crampe, dermatite, colită, constipaţie, cefalee, diabet si altele

Contraindicatii aloe vera:

- gravide, femei cu metroragii, la bolnavii cu hemoroizi, la cei cu nefrite.

Tratamente naturiste cu aloe vera – mod de preparare si administrare:

- un vârf de cuţit de praf de aloe vera se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Este foarte amar şi din această cauză se ia foarte greu.
- se pune în capsule de medicamente câte 0,5 g la capsulă şi se iau intern de 3 ori pe zi înainte de mese.
- se va face ceai din 1 linguriţă de praf pus la 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute după care se filtrează şi se consumă, preferabil îndulcit cu miere, dacă nu est vorba şi despre diabet
- praf se presară pe răni externe

- praf în amestec cu ulei, grăsime diferită (unt, smântână, untură de porc, lanolină, vaselină) transformându-se în creme sau unguente care se vor aplica extern. Se pune 1 parte plantă praf şi 3 părţi grăsime.
- tinctura – se va pune 50 g de praf la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se ţine timp de 15 zile agitând des sticla. Se filtrează şi se pune in sticluţe de capacitate mai mică la rece. Se va lua câte 10 picături 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate face tinctură şi din plantă proaspătă tot în acest fel.
- plantă proaspătă se taie şi se pune cu tăietura pe rană.
- plantele de aloe se ţin fără apă şi la întuneric o perioadă de 5 zile. Se vor folosi doar plantele care sunt trecute de 3 ani ca vârstă de vegetaţie. După această perioadă se vor tăia frunzele. Există mai multe procedee:
- se pun la uscat pentru obţinerea prafului din toată planta tăiată felii subţiri.
- se extrage sucul care se pune la uscat formându-se praful.
- planta proaspătă se va folosi doar la aplicaţii externe. Se taie în felii punându-se partea tăiată pe rană sau pe piele.
Aloe ca purgativ: 1 linguriţă de tinctură luată cu 100 l apă sau ceai. Se ia după mese. Acţiunea se manifestă după 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinate local în pereţii intestinali.
- mai acţionează şi ca purgativ, tonic amar (anorexie), eupeptic dar şi ca un bun antitoxic în special pentru ficat.
- un vârf de cuţit de praf se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Este foarte amar şi din această cauză se ia foarte greu.
- se pune în capsule de medicamente câte 0,5 g la capsulă şi se iau intern de 3 ori pe zi înainte de mese.
- se va face ceai din 1 linguriţă de praf pus la 250 ml apă clocotită. Se acopera pentru 10 minute după care se filtrează şi se consumă, preferabil îndulcit cu miere, dacă nu est vorba şi despre diabet.
- praf se presară pe răni externe.
- praf în amestec cu ulei, grăsime diferită (unt, smântână, untură de porc, lanolină, vaselină) transformându-se în creme sau unguente care se vor aplica extern. Se pune 1 parte plantă praf şi 3 părţi grăsime.
Tinctură de aloe vera - se va pune 50 g de praf la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se ţine timp de 15 zile agitând des sticla. Se filtrează şi se pune in sticluţe de capacitate mai mică la rece. Se va lua câte 10 picături-1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate face tinctură şi din plantă proaspătă tot în acest fel.
- plantă proaspătă se taie şi se pune cu tăietura pe rană.0
Aloe ca purgativ -  o linguriţă de tinctură diluată în 100 ml apă sau ceai. Se ia după mese.
- doza purgativă se poate administra de 2-3 ori în cursul unei zile. Se evită în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi să aibă neplăceri. Totuşi cei cu hemoroizi ar fi foarte bine să nu ia preparate cu aloe decât extern sub formă de unguente unde sunt foarte activi.
- este de remarcat că aceste efecte au fost sesizate totuşi de foarte mult timp de către populaţia localnică care folosea aceste plante la aceste afecţiuni de sute de ani. Recent abia s-a descoperit că toate aceste credinţe au un suport ştiinţific.
Aloe cu propolis - 100 ml de tinctură de aloe se pun împreună cu 30 ml de tinctură de propolis 30 %. Este foarte indicată atât intern cât şi extern având rol de refacere celulară, regenerare, cicatrizare celulară, antibiotic, etc. Este unul dintre cele mai eficiente antibiotice folosite la foarte multe afecţiuni. Posologie- o linguriţă de 3 ori pe zi diluată în puţină apă.
Aloe cu ulei de cătină - se vor pune la 100 ml tinctură de aloe 30 ml ulei de cătină. Se va agita foarte bine înainte de întrebuinţare. Este util în toate afecţiunile pielii când se constată uscăciunea exagerată a tegumentelor, dar şi în eczeme, psoriazis, ihtioză. Se poate aplica în strat subţire, după care se va aplica un pansament. Pansamentul se va schimba la 24 ore.
Aloe cu miere - praf de aloe şi miere cât cuprinde, se foloseşte intern o linguriţă de 3 ori pe zi sau extern în aplicaţii locale, apoi se pansează pentru 24 ore. Este utilă chiar la cancer sau ulceraţii atât la piele cât şi în interiorul organismului la diferite răni, chiar şi după operaţii.
Aloe cu ulei de măsline – o linguriţă de praf  de aloe la 50 ml ulei. Se poate folosi intern pentru toate afecţiunile în care se indică acţiunea de curăţire a organismului, în special în bolile cronice.
Vin cu aloe – un litru de vin roşu şi 10 g de praf de aloe. Se va ţine la macerat o perioadă de 8 zile, după care se foloseşte. Nu este nevoie să se filtreze. Înainte de folosire se agită sticla pentru că are tendinţa de a se sedimenta.
Creme cu aloe - se foloseşte o linguriţă de praf de aloe şi 50 g de materie grasă. Aceasta poate fi- untură, ulei (se pune şi ceară de albine), smântână, unt, lanolină, vaselină, etc. Se indică la toate afecţiunile dermatologice sau în cosmetică atât pentru vindecare cât şi pentru întreţinere.

Contraindicatii aloe vera

- se interzice la gravide, femei cu metroragii, la bolnavii cu hemoroizi, la cei cu nefrite.
- femeile care alăptează vor trebui de asemenea să nu consume aloe, deoarece trece în lapte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.